Rubrică: Fotografii într-o zi de Miercuri
de Mădălina Potînc, madalina_potinc@yahoo.com
Preambul:
cred, superstițioasă fiind, că rubrica asta mi-a fost nefastă.
Marți (evident), 21 martie, mi-a fost furat telefonul meu nou
cel mobil la B.C.U. (!!!). Ofer recompensă hoțului, atunci
când mi-l va returna. Bine, dar care e legătura cu rubrica? Păi,
este, pentru că puteam să fac poze cu el și chiar am făcut.
Hoțul va beneficia de următoarele fotografii: eu strâmbându-mă,
eu zâmbind tâmp (tocmai fusesem să fac poze pentru buletinul cel
nou – am uitat să zic, mi s-au furat și toate actele acum două
luni), eu în oglinda din baie, eu în oglinda din cameră, eu în
oglinda vitrinei cu cești de cafea, eu într-o
vitrină-termopan-oglină prin care se întrevedeau baxuri de
Pepsi-Cola, mesele de la bufet de la B.C.U. în lumina amiezei,
scaunele de asemenea, coji de portocale pe aceleași mese
întruchipând
Invincibila Armada (mesele sunt
bleu-vernil), o mână pe o cană galbenă, o geantă în
oglinda de la căsuțele pentru bagaje de la B.C.U., e.t.c. Dacă
le voi vedea vreodată tapițând pereți scorojiți sau coperte de
caiete, jur că îl dau în judecată. Până una-alta, o să revin la
telefonul meu cel vechi.
Lecții de patafizică
M-am răzgândit din nou (oare asta înseamnă, de fapt, că m-am gândit? Nu știu.). Știți, eu lucrez de câteva luni la lucrarea de licență și numai la asta îmi stau gândurile. Și acum aș vrea să modific în mod fundamental planul făcut la început (când nu citisem nimic din bibliografie).
Am început lucrarea de la acoperiș (în ideea de a o feri de intemperii) (știu, v-ați gândit imediat la Gulliver, când a ajuns în țara aceea). Numai că trebuia să îl susțin pe umeri și era tare incomod. Așa că am pus câțiva stâlpi de susținere, sau, mai degrabă i-am improvizat. Semănau mai mult cu niște proteze, arătau chiar jalnic.
În etapa a doua, însă, am aprofundat procesul cognitiv, am făcut o cercetare statistică și am tras mai multe concluzii: 1. orice lucrare de licență trebuie să atingă fundamentul, baza, principiul, substratul, etc., al problemei, ca să fie o lucrare reușită. 2. nimeni nu citește lucrările de licență, sunt prea multe; profesorii se uită la introducere, la concluzii, la notele de subsol și la bibliografie. 3. e bine să folosim autori prestigioși, să cităm și să compilăm pentru că citatele sunt la fel ca ingredientele unui cocktail. Așadar, în urma acestor constatări, am hotărât să îmi alcătuiesc lucrarea de licență asemenea unui colaj reușit de citate, respectând întru totul părțile unui discurs argumentativ, aducând un spor de cunoaștere în ciuda faptului că nu fac decât să repet ce au spus alții, făcând un efort minim și obținând, desigur, notă maximă. Nu știu exact în ce ar putea consta sporul de cunoaștere și cui i-ar folosi, dar lucrul la sintaxa lucrării mă distrează.
Am hotărât, deci, să îmi fixez lucrarea pe un teren solid. Singura știință care mi s-a părut potrivită pentru acest scop a fost Patafizica. În primul rând, cuvântul te trimite subliminal la Patapievici (autor, din câte știu, nu foarte apreciat la Filosofie, dar cu o puternică rezonanță la Comunicare). În al doilea rând, are aceeași terminație ca și cuvântul Metafizică, ceea ce, iarăși, poate influența subliminal comisia.
Lucrarea mea va începe cu următorul citat, cu efect garantat:
„Patafizica este știința soluțiilor imaginare, ce acordă simbolic lineamentelor proprietățile obiectelor descrise prin virtualitatea lor. O precede explicitarea că, fiind epifenomenul, ceea ce vine în plus de la un fenomen, patafizica este știința ce se supraadaugă metafizicii și se întinde dincolo de metafizică tot atât cât aceasta se întinde dincolo de Poetica lui Aristotel. Dacă epifenomenul e adesea accidentalul, patafizica va fi mai cu seamă știința particularului sau a marginalului deoarece în mediile de savanți s-a încetățenit de la Stagirit părerea că nu există știință decât a generalului. Pentru patafizică, legile universului tradițional nu sunt decât corelații de excepții, deși mai frecvente, în orice caz, corelații de fapte accidentale ce, reducându-se la excepții puțin excepționale, nu au nici măcar farmecul singularității. Cât privește consensus omnium, invocat îndeobște, este o prejudecată miraculoasă și incomprehensibilă. Patafizica studiază prin urmare legile ce guvernează excepțiile, explică morfosintaxa universurilor paralele și, când este mai puțin orgolioasă, descrie un univers ce se poate vedea și trebuie văzut în locul celui știut.
Patafizica este ea oare o metodă, o hermeneutică, o disciplină, o atitudine, o altitudine, un rit, un mit, un chibrit, un punct de vedere, un construct S.F., o păcăleală magistrală? Poate fi în același timp toate acestea și nimic din toate acestea. Colegiul admite prin glasul autorizat al Proveditorului său general 7 propozițiuni:
1.Patafizica este știința acestui domeniu ce se întinde dincolo de metafizică; ea depășește metafizica atât cât aceasta depășește fizica – în toate sensurile ad libitum.
2.Patafizica este știința particularului, a legilor ce guvernează excepțiile.
3.Patafizica este știința soluțiilor imaginare.
4.Pentru ea toate sunt același lucru.
5.Patafizica este de alură imperturbabilă.
6.Totul este patafizic: totuși, puțini oameni pun conștiincios patafizica în practică.
7.Dincolo de ea nu este nimic. Patafizica este instanța supremă."
(după un mare autor din antichitate care îl parafrazează pe Alfred Jarry).
Bun. Excelent aș spune. Mai structurat de atât nici că se poate. La cuprins voi da citate din B 24 FUN, din instrucțiunile de utilizare a aparatelor frigorifice, din broșuri pentru protejarea iepurilor de câmp, din caietele de sarcini ale mâncătorilor de semințe prăjite, din calendarele șoferilor de TIR-uri, din posterele lipite prin oraș pentru festivalul „Sinaia forever", din fotografiile satelitare făcute la Institutul de Speologie, din învelișurile de celofan ale florăreselor de la Romană, de pe pachetele de șervețele cu care își șterg nasul instructoarele de aerobic din Drumul Taberei.
Ei,… sfârșitul, în schimb, e cu totul altceva. El trebuie să spună exact același lucru ca și introducerea, dar cu alte cuvinte, mai frumos, mai plastic (profesorii au obosit deja). Deci:
„Firește, spun numai ce se cuvine, adică lucruri
aparent mărunte, conștient că până și ele par uneori trase de
păr, acesta fiind modul lor de a se lăsa văzute; e ca și cum,
"încercând să povestești un munte cu avalanșele lui cu tot
", s-ar lăsa povestită numai o pietricică sau ceața de la gura
prăpăstiei; dar sunt convins că până și în tăcerea lor se poate
desluși câteodată geamătul încleștării dintre vârf și abis".
(Gellu Naum, Zenobia, p. 47).
Acum priviți bine pagina asta. Vi se pare că am citat prea mult? Stați să vedeți cum o să arate lucrarea de licență!
comenteaza acest articol pe Forum
Alte articole de același autor:
Fotografii intr-o zi de Miercuri-1 (nr. 2)
Fotografii intr-o zi de Miercuri -2 (nr. 3)
Despre biblioteci -pulp fiction (nr. 4)