Literatură și arte

Fotografii într-o zi de Miercuri

 

 de Mădălina Potînc, madalina_potinc@yahoo.com

 

    Intertitlu: Se pare că pe B1TV, în fiecare vineri și sâmbăta în reluare Urania prezintă timp de o oră predicțiile astrologice pentru săptămâna care urmează. Am văzut-o și eu săptămâna trecută. Cinică femeie! Aproape jubila când spunea că, deoarece până pe 25 martie Mercur e retrograd și conjuncția planetelor sub semnul zodiei Pești face lucrurile ambigue (chiar și pentru un astrolog subtil!) (mă rog, zic ce-mi aduc aminte, ea se exprima științific), toate zodiile vor avea probleme: că să-și țină gura că s-ar putea trezi cu o trimitere în judecată, că să nu facă salturi periculoase cu deltaplanul în Valea Prahovei, că nimic nu se leagă pentru că sunt planete potrivnice, deci nu semnați contracte, că o să dea oamenii  peste escroci care le vor lua banii (aici a pufnit), că… a zis ceva și de niște pinguini, da' nu mai știu exact, oricum, era amuzant. În fine, am spus toate astea pentru că am observat că textul de data trecută mi-a apărut pe aceeași pagină cu rubrica "Roxana vă prezintă vremea" și m-am gândit că o predicție astrologică ar fi o firească completare (în ciuda cacofoniei) a prognozei ei meteo.

 

 

Tabla de operații

 

Sunt dezamăgită de Michel Foucault. Să vă zic de ce. Am început să citesc "Cuvintele și lucrurile" zilele trecute. M-am gândit că o să mă binedispună mai mult decât alte cărți ale lui, cum ar fi "Istoria nebuniei", "A supraveghea și a pedepsi" și alte astfel de istorii (în sensul de histoires, adică povești). Ce-i drept, e mai veselă.

Să vă citez câte ceva ca să vă conving și pe voi. La pagina 33, de exemplu, autorul spune: "Acest text citează "o anume enciclopedie chineză" unde stă scris că "animalele se împart în: a) animale aparținând Împăratului, b) îmbălsămate, c) îmblânzite, d) purcei de lapte, e) sirene, f) animale fabuloase, g) câini în libertate, h) incluse în prezenta clasificare, i) care se agită ca nebunii, j) nenumărate, k) desenate cu o pensulă foarte fină din păr de cămilă, l) et caetera, m) care tocmai au spart ulciorul, n) care de departe par muște."". Eu am râs singură la bibliotecă fără nici o jenă, de a crezut tipul din fața mea că îi fac avansuri (probabil din cauza asta mi-a cerut un foc atunci când m-am dus afară să fumez o țigară), iar custodele-femeie care trecea pe acolo cu o carte mi-a adus-o mie fără să se uite la numărul mesei, ci doar la fața mea (e adevărat, și eu m-am uitat la fața ei, dar doar pentru că reprezenta pentru mine un obiect în mișcare aflat în raza câmpului meu vizual).

Domnul Michel pornește de la acest citat cu rol euristic pentru cititor cu scopul de a porni o discuție despre clasificare și rolul ei, modul cum ordonează ea câmpurile cunoașterii, etc. (s-ar putea să spun greșit, dar nu mai țin minte exact cum era formulat argumentul. Oricum, nu e chiar așa relevant pentru teza textului meu, deși era foarte interesant).  Încercând să explice de ce avem tendința de a rămâne șocați atunci când citim mai sus scrisa clasificare, autorul zice următorul lucru, pe care îl voi cita, dar fără să respect așezarea în pagină din carte. De ce? Ca să fie mai estetic…

pagina 35: "Ceea ce este ocultat, într-un cuvânt, este celebra "tablă de operații"; și dându-i lui Roussel o mică parte din ceea ce întotdeauna i s-a cuvenit, folosesc cuvântul "tablă" în două sensuri suprapuse:

                          masă nichelată, cauciucată, îmbrăcată în alb, scânteietoare sub soarele de sticlă care devorează umbrele – acolo unde pentru o clipă, poate pentru totdeauna, umbrela întâlnește mașina de cusut,

                          și tabla care permite gândirii să opereze asupra ființelor o punere în ordine, o împărțire în clase, o grupare nominală prin care sunt desemnate similitudinile și diferențele lor – acolo unde, din timpuri străvechi, limbajul se intersectează cu spațiul."

Păi bine, măi, Herr Foucault, se poate? (mi-am dat seama mai demult că "r"-ul din germana cultă solicită aceeași pronunție cu "r"-ul din franceză, sau aproape aceeași. De-asta mi-am permis să îi schimb cetățenia.) Tu chiar nu îți dai seama că mi-ai trunchiat unul din citatele mele preferate din ultimii ani? Să te corectez: "Minunat ca întâlnirea întâmplătoare dintre o mașină de cusut și o umbrelă de pe o masă de fabrică."  Propoziția aceasta am găsit-o scrisă cu litere de-o șchioapă, încastrată și bolduită în mijlocul unor coloane de text, care descriau două reproduceri ale lui Magritte – "Le Domaine D'Arnheim" și "Model Roșu" – în numărul 114 al revistei "Mari pictori" dedicat respectivului. Am stat și m-am tot gândit care ar putea fi legătura dintre citat, reproduceri și textul insipid din colane, mult timp (de aici asemănarea cu acea clasificare de la început). Nici măcar nu știu dacă responsabilii de număr au dat citatul exact pentru că titlul cărții din care e decupat e dat greșit. Dar nici nu mi-a păsat. Oricum, în afară de această dezamăgire, mai am o obiecție împotriva domnului Foucault. Din câte știu eu, atunci când te inspiri din cărți se precizează și sursa. Altfel se cheamă plagiat. Deci te acuz de plagiat, ce mai! Dacă eu în lucrarea de licență aș face la fel, oare profesorii ar fi la fel de indulgenți și cu mine (dacă se prind, bineînțeles…) și mi-ar da notă mare, așa cum au fost editorii cu tine, încât ți-au publicat cartea? Nu cred.

Bine, hai că te iert, totuși, pentru că scrii bine. Dar altă dată, vezi, să nu se mai întâmple…

comenteaza acest articol pe Forum 

Alte articole de același autor:

Fotografii intr-o zi de Miercuri-1 (nr. 2)

Fotografii intr-o zi de Miercuri -2 (nr. 3)

Despre biblioteci -pulp fiction (nr. 4)

Doamnei SecreTare (nr. 6)

Chestiune de chestionar (nr. 7)