Ediție specială: Referatele studenþilor
Ar fi fost păcat să se piardă...
de Emi Socaciu
"Condiția ontică" a
referatelor este una relativ tragică, prin aceea că sunt opere
adresate, prin natura lor, unui singur cititor. În perioadele de
sesiune, mă simt adesea binecuvântat de postura de unic lector
(pentru că de multe ori pare că nici măcar autorii nu și-ar fi citit
producțiile) al unor idei a căror profunzime și originalitate atinge
starea de grație. Ele nu trebuie să rămână, însă, îngropate într-un
dulap din catedră.
Cum unul dintre obiectivele revistei la care ader din toată
inima este acela de a facilita comunicarea în interiorul facultății
și de a contribui la întărirea spiritului comunitar, am decis să-mi
aduc umila contribuție arhivistică, oferind condiția publicității
unor gânduri la care mi s-ar fi părut nedrept să am doar eu acces.
Menționez că metoda de selecție, din vastul volum de informații
adunate, a fost tragerea la sorți (evitând însă, după o oarecum
matură cugetare, contribuțiile din referatele de la anul I - sorry,
vouă o să vă vină rândul la anul). De asemenea, garantez
autenticitatea intregrală a citatelor. "Care este ele":
"Popper se ridică împotriva teoriei istoriciste a lui Hegel
pe care-l considera sursa tuturor istoricismelor contemporane. Hegel
și-a dedicat toate gândurile, de altfel lipsite de originalitate în
concepția lui Popper, luptei împotriva societății deschise și
slujirii guvernului absolutist prusac".
"Teoriile istorice a căror adevăr e imposibil de demonstrat
Popper le oferă denumirea de 'interpretari generale'".
"Becker a scris un
eseu numit 'What are historical facts' în care întâlnim teza sa
despre faptul istoric unde autorul încearcă să deslușească natura
acestuia"
"Și, filosoficește, istoria se poate divide, ca termen, în atâtea concepții câte păreri există. Un singur lucru e cert: înaintașii au existat."
"Societatea omenească începe să aibă idei în funcție de
propriul interes."
Mă opresc pentru a nu consuma prea mult spațiu (mai ales în
condițiile în care, mea culpa, am cam depășit termenul de predare).
Dar materialul strâns este suficient pentru a acoperi foiletonic o
rubrică până când actuala echipă editorială își va termina
masteratul. Și, dacă ne întoarcem puțin în timp, putem găsi și alte
lucruri interesante. Poate că unii dintre masteranzii poeți
colaboratori la "Luni" vor fi fericiți să descopere că opera lor de
tinerețe nu este în întregime pierdută...Așa că, stimată redacție,
dacă va treziți vreodată în criză de articole, facem gheșeft :)