Editorial

Un experiment mental

de Lavinia Marin, lavinia@filos.ro

 

 

 Să ne imaginăm că, pe un Pământ Geamăn, într-un Bucureşti geamăn, ar exista o Facultate oarecare de Filosofie (geamănă cu a noastră!!!!), cu un consiliu (numit Consiliul de aici încolo) care ar fi format în exclusivitate din oameni raţionali şi cunoscători ai teoriilor etice. Şi că, la un moment dat, acest Consiliu ar lua decizia ca, de la vară, să nu se mai dea examen de admitere la acea facultate, ci să se intre doar cu dosar (media de BAC + cea de studii). Cum şi-ar putea motiva ei decizia? Să zicem că economic: facultatea lor nu ar mai avea bani, ergo ar fi obligată să atragă cât mai mulţi studenţi pentru că banii se dau în funcţie de numărul lor e.t.c. Să zicem că ar veni într-adevăr mai mulţi studenţi la facultatea lor, doar că ei ar fi întâmplători, ajunşi acolo doar pentru că şi-au depus dosarul „ca să încerce” şi, respinşi de prin alte părţi, doar acolo vor fi intrat. Dar motivaţia economică nu are un suport etic (şi ei, ca filosofi, nu pot ignora Etica....) mai ales că, foarte probabil, membrii Consiliului şi-au călcat pe conştiinţă când au votat „pentru”.
Nu cred că există un singur om în acel Consiliu-geamăn care să creadă în mod sincer că un examen supergeneral de Bacalureat plus o foaie cu note la toate materiile posibile (incluzând sportul, religia şi educaţia tehnologică) date de nişte profesori absolut necunoscuţi pot fi o evaluare mai bună a capacităţilor filosofice ale unor tineri decât un examen dat de facultate. Şi atunci? Cum ar putea justifica ei acest compromis cu propria conştiinţă? La o facultate oarecare, cum ar fi ASE-ul sau ANEFS-ul, compromisurile se poartă şi sunt ceva obişnuit. Dar nu la Filosofie, în nici o lume posibilă, pentru că etica e aceeşi peste tot ("dacă judecăţile ei sunt universalizabile aşa cum ne place nouă să credem"). Deci cum se vor descurca cei de pe Twin Earth cu justificarea în limitele eticii a unui compromis?


Dacă probleme etice există şi în lumile posibile, în schimb rezolvările la ei sunt diferite....Din punct de vedere etic, la ei s-ar putea accepta un compromis dacă acesta e însoţit de sacrificiul de sine şi, practic, cel care face compromisul nu câştigă nimic personal. Condiţia asta ar fi îndeplinită acolo: sacrificii de sine vor fi destule cel puţin din partea profesorilor. Cum vor arăta oare seminariile cu noii studenţi întâmplători, neinteresaţi deloc de filosofie? Deja profesorii se plâng de faptul că studenţii de acolo nu mai citesc nimic pentru seminarii oare cum va fi când le vor veni nişte studenţi indiferenţi de-a binelea? Ce acrobaţii retorice vor trebui să inventeze profesorii ca să păstreze interesul neexistent pentru filosofie al noilor veniţi? Cât de mult vor scădea standardele academice la examene şi referate (pentru că „nu ne permitem să pierdem studenţi, trebuie să-i trecem pe toţi”)?


Da, profesorii lor vor fi primii care vor suporta consecinţele şi ei ştiu cel mai bine ce-i aşteaptă. Aşadar ei au ales sacrificul de sine în cunoştinţă de cauză. Dar martiriul pentru o cauză nobilă e mereu o decizie individuală, solitară. Cum se poate ca atâţia oameni să-şi dorească simultan un acelaşi lucru atât de personal? Ştiu că, istoric, există sacrificii colective dar ele au fost fie patriotice(twin-Termopile, twin-Mărăşeşti) fie religioase (primii creştini daţi la lei). Şi atunci fie Facultatea lor de Filosofie are darul de a dezvolta ataşamente patriotice în cei care o frecventează fie, şi mai remarcabil, avem de-a face acolo cu un sacrificiu de sine colectiv şi ateu - ceva ce nu s-a mai văzut în istorie nici măcar la ei! În ambele cazuri putem spune cu certitudine: Facultatea de Filosofie e mai originală decât oricare alta. În toate lumile posibile.