Interviu
Despre filosofie si filosof
Ștefan Afloroaei în interviu
Rep.:
Aș dori să vă întreb pentru început când și de ce v-ați orientat
spre studiul filosofiei?
Șt. Afloroaei: Intenția mea inițială a fost să mă înscriu la
matematică. Îmi amintesc de olimpiadele de matematică din liceu.
Spre filosofie m-am orientat odată cu lectura literaturii
secolului XX. M-au atras autorii care puteau fi considerați atât
literați cât și filosofi, cum sunt Kafka, Borges, Camus, E.
Ionescu. Citindu-i pe aceștia, am simțit dorința de a lectura
filosofie. Astfel că în momentul înscrierii la facultate aveam
ca opțiuni Matematica, Literele și Filosofia. Am lăsat dosarul
la Filosofie, nefiind însă ferm convins că fac bine.
Rep.: Ați spus, cu ocazia primei noastre întâlniri (primirea
studenților bucureșteni n.r.) că, dacă ați fi fost student, ați
fi mers la București cu ocazia acestui schimb de experiență. De
ce?
Șt. Afloroaei: Cred că m-aș fi transferat la București. Eu
cunosc bine orașul Iași, cu viața culturală de aici. Cunosc atât
profesorii cât și scriitorii de prestigiu, încă din liceu. De
aceea mi-ar fi plăcut să studiez la București sau la Cluj.
Rep.: Între două extreme, cum vedeți filosofia, ca activitate în
spațiul public sau mai curând ca retragere a filosofului în
''turnul de fildeș''?
Șt. Afloroaei: Cred că sunt necesare ambele perspective. Eu nu
suspectez absolut deloc a doua variantă. Cel care nu-și pune
anumite probleme atunci când e singur nu le poate lua prea în
serios nici în alte situații. Am îndoieli în ceea ce-i privește
pe cei care nu fac din filosofie decât o simplă profesie sau o
activitate publică. Poate că ține și de un fel al meu de a fi,
dar nu cred că aceștia o slujesc așa cum se cuvine. Prefer
autorii care cred în ceea ce spun, ideile transmise către
studenți în amfiteatru urmărindu-i și acasă, și când se plimbă.
Doar poza publică a filosofiei rămâne la fel de suspectă ca și
reprezentarea ei clasică, dar criticată de mulți. Îmi place să
citesc mult ceea ce a însemnat pentru unii ''vorbiri
însingurate'', cum le-a spus Augustin. Există un înțeles bun al
cuvântului ''speculație'', sens pe care îl caut, de altfel
consider gândirea filosofică una speculativă, într-o anumită
măsură.
Rep.: Am observat cu ocazia acestui schimb de experiență că la
București, Facultatea de Filosofie este în mare măsură axată
(doar) pe filosofie, la Cluj ea este o secție a Facultății de
Istorie-Filosofie, în timp ce la Iași, Filosofia include mai
multe secții cum sunt Comunicarea, Sociologie, Științe Politice.
Ce părere aveți despre aceste diferențe?
Șt. Afloroaei: La Iași, lucrurile stau întâmplător astfel. În
momentul în care la Cluj și la București Facultatea de Filosofie
s-a desprins de celelalte specializări socio-umane, s-a încercat
același lucru și la Iași, dar cei care și-au dorit asta s-au
gandit că e bine ca mai inainte de toate sa aibă un corp
didactic adecvat. Când l-au avut, și-au dat seama că relația
dintre Filosofie și celelate specializări este una eficientă
atât din punct de vedere didactic cât și științific, sau chiar
adminstrativ. De doi ani de zile, sociologia si asistența
socială vor să constituie o facultate distinctă, lucru cu care
eu sunt de acord.
Rep.: Vorbind despre Facultatea de Filosofie din Iași, care
credeți că este specificul studiului filosofiei la Iași?
Șt. Afloroaei: Sunt cateva direcții mai intens cultivate la noi.
În primul rând aș numi logica, amintind numele lui Petre
Botezatu, care cred că rămâne una dintre cele mai remarcabile
personalități de după război. Urmează exegeza și interpretarea
filosofică, încurajată de profesori ca Ernest Stere astfel încât
se fac cercetări destul de extinse în zona hermeneuticii. Exista
o catedră, un centru activ de aproximativ zece ani, unde
colaborăm cu Facultatea de Litere și de Teologie. În urma
întâlnirilor noastre, care aveau loc de vreo zece ori pe an, au
rezultat șapte volume de contribuții, din care, iată, vă pot
oferi un exemplar. Există deasemenea revista Hermeneia. Alte
domenii bine susținute aici sunt retorica și teoria
argumentării. Observ în ultimul timp o amplă preocupare a
tinerilor pentru filosofia științei, filosofia limbajului,
epistemologie, teoria culturii sau teoria comunicării, pentru
care există deja și o specializare.
Rep.: Credeți că este dezirabilă constituirea unei comunități
filosofice la nivel național? Cum s-ar putea ea realiza?
Șt.
Afloroaei: Nu numai că este dezirabilă, este chiar o urgență.
Cred că acesta reprezintă unul dintre punctele cele mai slabe
din filosofia românească. Noi nu avem o societate de filosofie
care să funcționeze, deși, juridic, există vreo patru-cinci.
Două sau trei sunt și în Iași.
Nu avem o revistă care să circule în toate mediile culturale și
să se impună. La Iași există patru reviste : Analele, Argumetum,
Hermeneia, Cultura. A mai existat si o revistă numită Contrast,
apreciată la timpul ei de câțiva oameni importanți. Din păcate,
nu a mai funcționat din lipsă de fonduri.
Apoi, nu există întâlniri ale celor care chiar și-au legat viața
de filosofie, care meditează asupra unor probleme de filosofie.
Mă refer la întâlniri cu efecte serioase în plan național,
pentru că la București, de exemplu, există unele întâlniri de
acest gen deja recunoscute.
Cel mai dezamăgit însă sunt acum de lipsa unor dispute
filosofice, așa cum au fost altădată disputele literare. Numai
în prezența lor s-ar putea constata că există o adevărată viață
a filosofiei la noi. Sper că voi ajunge să asist în această
viață măcar la o singură dispută serioasă, amplă, fie și cu
ocazia publicării unor cărți, de exemplu.
Rep.: În final, aș dori de la
dumneavoastră două cuvinte despre ce face un filosof în timpul
liber...
Șt. Afloroaei: Discută, se plimbă... Un filosof trebuie să se
plimbe, să umble pe cărări îndepărtate, aiurea...
dl prof. dr. Ștefan Afloroaei este decanul
Facultătii de Filosofie din Iasi. Este profesor in
cadrul catedrei de Ist. Filosofiei si Hermeneutica.
Autor
al mai multor lucrari de specialitate, dintre
care “Cum este posibila filosofia în Estul
Europei” -POLIROM, Iasi, 1998
Interviu realizat de Ruxandra Apetrei
Extras din brosura “O filosofie, doua perspective”