Ediție specială:  Filosofie și politică

Sensul Filosofiei Practice (I)

 de Laurențiu Gheorghe

 

Ce faci cu  filosofia? Iată prima întrebare a filosofiei practice. Poți să scoți bani de aici, poți să ai măcar un minim necesar pentru a supraviețui într-o lume din ce în ce mai competitivă?   Ce oferi tu cu filosofia oamenilor, de care ei să aibă nevoie?

Faptul că filosofia este luată în derâdere în zilele noastre e rezultatul direct al eșecului de a răspunde convingător,  în primul rând de către filosofi, la aceste întrebări și la altele asemănătoare.

Să începem dar cu începutul, căci suntem filosofi, de unde vine sursa problemei? De ce filosofia nu mai este o îndeletnicire - nu profitabilă, niciodată nu a fost foarte profitabilă - ci onorabilă  în zilele noastre ?

La început filosofia era o atitudine critică la adresa realității, atitudine care se manifesta în două feluri: 1." hai să vedem cum e lumea ca să ne adaptăm la ea"; 2. " hai să vedem cum ar trebui să fie lumea ca să o schimbăm."

 Iar lumea se referea la oameni , societate, comunitate, grup.   Filosofii astfel erau fie folositori, fie dăunători grupului, după cum reușeau să–i convingă pe oameni că ceea ce zic ei le folosește sau nu. Unii luau bani, alții luau condamnări,  depindea de cum  erau percepuți și apreciați de contemporanii lor.

Dar filosofia și într-un sens și în altul era prezentă în agora: în agora se dădeau lecții , în agora se criticau atitudini , în agora se puneau probleme cu privire la dreptate, adevăr, virtute, curaj, loialitate, respect, iubire și așa mai departe.

Cu timpul însă filosofia s-a retras din agora și a urcat spre academia. Acolo, departe de zumzetul vulgului, cei mai destoinici dintre cercetătorii adevărului s-au putut concentra asupra lucrurilor cu adevărat importante care au devenit din ce în ce mai complicate, și mai complicate, până cand a fost nevoie să găsească alte cuvinte pentru a exprima ceea ce era mai subtil și mai profund dintre descoperirile lor.

Lucrurile au luat avânt. A apărut teologia, au apărut științele care au contestat locul filosofiei ca regină a adevărului și filosofia s-a luat la trântă cu ele, le-a rafinat, le-a criticat, și a sfârșit prin a ceda ispitei lor.

Așa că, acum, cele mai filosofice curente filosofice, curente care dau marii filosofi, sunt cele care au studiază teologia sau știința. 

Limbajul filosofic s-a rafinat și mai mult, nu se mai poate înțelege decât dacă ești specializat în domeniu, filosofia a devenit astfel o castă  esoterică, din care agora nu prea mai înțelege nimic. Ca atare agora nu cumpără ceea ce nici nu înțelege dar nici nu îi folosește direct sau ceva căruia nu i se poate închina.

Și așa filosofia a rămas pe dinafara disciplinelor profitabile. De ce filosofia când  teologia, fizica, sociologia, psihologia, economia răspund prompt la întrebările curente și furnizează  și răspunsuri clare și utile? [1]

Ce a mai rămas pentru filosofie? Politica și morala. Dar politica are și ea o știință care este atotputernică în media și în cabinetele guvernamentale. Deci ne-a mai rămas morala. Adică ce e bine și ce e rău, dar nu în general, ci ce e bine și ce rău acum, în agora. Asta s-ar putea să fie de folos, asta s-ar putea cumpăra. Și cu asta am putea reuși să  fim din nou prezenți în agora ca filosofi ai realității curente, de zi de zi,  și nu ca filosofi ai altor realități mai pure sau mai eficiente.

 

P.S. A fi filosoful realității curente nu înseamnă a nu trece dincolo de trivial sau truism, ci a aplica reflecția critică sistematic fără a încerca însă să impui  un sistem critic de reflecție asupra realității, dar despre asta în episodul următor.    

 

Notă:

[1] Dacă vrei mantuirea fă X și Y, dacă vrei inflație mică, mărește dobânzile, dacă vrei notorietate întra in televiziune, dacă vrei iubire rezolvă problemele copilăriei, și dacă vrei să zbori în cosmos, dă-le bani mai multi rușilor.

comenteaza acest articol pe Forum 

Alte articole de același autor:

Despre ce ar trebui să… (sau normativul descriptiv) (nr. 7)