Scurt pe 3,1415

  •  Într-o zi dintr-o vacanță trecută, dl Marin Bălan și Adrian Paul Iliescu erau singurii profesori din facultate. Dialog: -Bună ziua, domnule profesor Numai dumneavoastră mai sunteți? -Da, numai noi suntem -Da, numai noi doi muncim din toată facultatea, domnule profesor ! -Așa este, eu am venit acum cu treabă aici -Știți ce-i spunea Caragiale oricărui scriitoraș care îi cerea părerea "În toată țara, numai eu și dumneata știm să scriem"? -Păi, poate facem ceva împreună, un proiect poate…. Într-adevăr, dl prof Bălan nu se prinsese.


  • Un coleg student ne-a solicitat să afle numele exacte ale domnilor profesori Brâncoveanu și Bănșoiu. Un alt coleg certifică faptul că îi cheamă de de drept Nelu Bănșoiu, nu Ion Bănșoiu și respectiv Romlus Brâncoveanu, nu Romulus Brâncoveanu.


  • Venirea inevitabilă a dlui L. Muntean la cursurile promise de modul -teoretice și logice îl va pune în fața unui traseu de recuperări sportive : marți, miercuri, joi; seminarii nefăcute: în weekend, luni și vineri. Ca problemă filosofică, vă dați seama ce fel de evaluare poate face un profesor care își face cursul comprimat la sub o treime din timp ? Cel mai probabil se vor lua note mari, în principal pe prezență, ca toată lumea să fie fericită. Premiera va fi că studenții participanți vor completa niște chestionare de evaluare a cursului.


  • Oamenii se deosebesc și după ce obiecte țin în mână pentru a se recunoaște mai ușor la întâlniri, după modelul Excelenta. Dl. prof. Adrian-Paul Iliescu a fost auzit vorbind la telefon cu un alt domn profesor în vederea unei întâlniri, spunându-i: "Voi avea revista Cultura în mână, ca să ne recunoaștem mai ușor."


  • Unul dintre studenții care au lăsat poezii în urna revistei s-a semnat Evalia. Sper ca am înțeles bine. Am văzut aceeași semnătură misterioasă pe o bancă dintr-una din săli. Așteptăm să descoperim un câine spânzurat în holul de la intrarea în facultate, pentru ca suspansul să ne cuprindă pe toți. Sperăm că nu astea sunt intențiile persoanei în discuție, deși nu am scris știrea înainte de a studia atent textul poeziilor.


  • Numitul Laurențiu Gheorghe este suspectat de obscurantism ; de fiecare dată când susține public tezele despre adaptarea la piață, marketingul sau sofisticizarea filosofiei, se simte dator să precizeze " aș putea să vă vorbesc jumătate de oră despre Hegel " sau " mi-ar lua prea mult să vă explic ce dorea să spună de fapt Kant " șamd. Anumite minți sarcastice i-ar putea cere să li se prezinte pe ceas cât promite vorbitorul, numai să se țină de promisiune.


  • Sâmbătă 18 martie, la Muzeul de Istorie a Bucureștilor a avut loc evocarea operei și activității filosofice a profesorului Nae Ionescu, celebra figură interbelică. Că dl. prof. Alexandru Surdu a organizat toată manifestarea, se poate accepta, doar prea mult a fost contestată figura în jurul căreia s-au grupat câțiva intelectuali de seamă. Că Nae Ionescu a fost antisemit, afemeiat și bigot se poate înțelege prin empatie. Chiar și faptul că un preot, probabil necunoscând din legenda ionesciană decât plecările în fața icoanelor și rugăciunile în genunchi la toate ocaziile, vine să vorbească, să îl "evoce" pe Nae Ionescu poate fi tolerat. Partea amuzantă și inacceptabilă sunt pliantele evenimentului, lăsate prin facultate (deși dl Surdu nu le-a pus mai mult ca sigur el însuși) ce promovau un Nae Ionescu-Superstar : "Stâlp al Bisericii Creștine", "Îndrumător al generației interbelice", "Deschizător de zări în filosofia românească". Păcat că zările s-au închis la loc după puțin timp.

    Despre revistă

    În vederea dezvoltării revistei, membrii redacției garantează xeroxarea revistei, păstrând banii din constribuții (140.000 până acum) pentru o sarcină de dezvoltare: cumpărarea unui nume de domeniu www.revistaluni.ro. Mai sunt nevoie de 1630.000 lei (163 RON), finanțați după posibilități la urnă.


  • Când am premoniționat că revista Luni se va disipa într-o sumă de scurte aberații și în rest, articole despre revistă, nu glumeam. Pentru cei care deja nu mai citesc editorialul și sar direct la Roxana devenită " Rocsana " (a ajuns și " Luni " să fie citită de la coadă la cap), este al patrulea număr consecutiv când pe prima pagină editorialul este despre revistă. În toată istoria publicației, numai 2 numere au scăpat de această tortură : nr 1 și nr 4. Oricum, editorialul descrie o situație ce tinde să se încheie, la numărul 8 situația fiind mai bună. Știrea fiind scrisă înainte de data de luni, aici pot apărea mici schimbări.


  • Dezbateri aprinse despre rubrica Roxanei, o suavă viitoare studentă la Filosofie (dacă tot are bacalaureat- cum a caracterizat-o tehnoredactorul Luni când a prezentat revista la colocviul de la Școala Centrală). Unii colegi de la Culturii se declară oripilați, alții nu ar scrie niciodată la o revistă care are pe spate așa ceva. Cea mai bună atitudine e să luați tastatura în brațe și să criticați. Sau, dacă vă place, să inventați un Ken pentru această Barbie.


  • Conceptul de fanzine pe care a fost construită involuntar revista Luni, pare să avantajeze cercurile mici de experți într-un domeniu, care ar putea să se impună. Dacă, niște doctoranzi în Aristotel sau orice grup de specialiști s-ar angaja să scoată o asemenea revistă, cu apariție la dată fixă, evaluare deschisă, și ar reuși să se țină de treabă, ei s-ar putea identifica cu un cerc : Cercul de la București. Cu limitările de rigoare, publicarea constantă în revista Luni ar putea să-i apropie ipotetic pe autori, dându-le un scop comun. Care ar fi acesta în acea lume posibilă?

    Știri internaționale

    Premiul Lakatos al Școlii de Economie din Londra pe anul 2005 a fost luat de un filosof: James Woodward pentru cartea Making Things Happen: A Theory of Causal Explanation (OUP, 2003). Acolo el propune un nou mod de defini cauzalitatea mai ales în ceea ce privește sistemele complexe: relațiile cauzale sunt cele ce pot fi folosite în scopul de a controla, modifica și sunt invariante la intervenții. Marele avantaj al acestei definiții ar fi că dă seama nu numai de cauzalitate în fizică, ci și în biomedicină, științele sociale și economie. Cât despre explicația cauzală, ea trebuie să prezinte patternuri de dependență contrafactuală ce descriu efectele posibile în cazul unor intervenții. Orice explicație adecvată ar trebui să poată răspundă la întrebări de genul "ce-s-ar-fi-întâmplat-dacă-lucrurile-ar-fi-stat-altfel." Teoria lui nouă se cheamă "teoria manipulabilității" și el speră să facă revoluție cu ea în știință și filosofie. S-ar putea chiar să reușească având în vedere că reunește sub aceeași noțiune cauzalitatea din științele naturii cu cea din științele sociale.


  • Oamenii care poartă tricouri imprimate cu citate filosofice s-ar putea să fie dezamăgiți: în curând chestia asta va deveni o modă oficială. O casă de modă din California se va profila doar pe haine cu citate deștepte: vor lua și din Sartre ("totul a fost descoperit în afară de modul cum ar trebui să se trăiască"), și din Nietzsche ("nu există fapte, doar interpretări.") sau Ghandi, Buddha, Oscar Wilde ș. a. Din păcate multe vedete s-au arătat interesate să poarte așa ceva: Will Smith, Jessica Simpson, Paris Hilton, Tori Spelling. Eh, măcar nouă ne rămâne consolarea că înțelegem ce scrie pe tricourile lor- ceea despre ei nu se poate spune sigur.


  • O carte întreagă despre cearta dintre Rousseau și Hume: Rousseau's Dog de David Edmonds și John Eidinow a apărut de curând la New York. 340 de pagini despre o ceartă? Dar asta nu e o ceartă oarecare, ea are desigur implicații filosofice în lucrările celor doi. Poate nici nu știați că s-au certat vreodată. Ei bine, ce nu se predă la cursul de filosofie modernă e corespondența celor doi și acolo găsim chestii de genul: Hume despre Rousseau "după ce mult timp a fost înclinat spre nebunie, acuma e de-a dreptul nebun"; Rousseau despre Hume "se spune că domnul Hume m-a numit cel mai josnic dintre josnici și un ticălos. Dacă aș ști să răspund unui astfel de limbaj atunci aș merita descrierea lui." Motivele certurilor? Rousseau, după ce a fost izgonit din Geneva calvinistă, a fost găzduit de Hume vreo 4 luni. Nu s-au înțeles prea bine. Peste ani, în Confesiunile sale Rousseau nu vorbește tocmai frumos despre Hume și perioada lor de conviețuire. În cearta lor amicală au mai intervenit și Voltaire, Walpole, Diderot, Boswell. O carte scrisă mai mult spre amuzamentul cititorilor decât pentru informare, dar ea are totuși o miză: să arate că nici Rousseau și nici Hume nu au trăit după principiile filosofiei lor. Viața bate filosofia. A câta oară?

  • Cronici fără dialog
    Ei bine, nu! Orice s-ar spune, orice s-ar face, avem și noi faliții noștri! Credeți că doar Rousseau și Hume se înjurau reciproc? Eroare! Tradiția lor filosofică e continuată cu glorie și azi, de pildă în revista Idei în Dialog unde vă puteți delecta cu cronicile de carte ale lui, să spunem, Cătălin Avramescu nu le ratați! Nu e nevoie să citiți cărțile recenzate de dânsul pentru că toate au parte oricum de aceeași primire: nu au bibliografia corectă , sursele citate aiurea, câtă confuzie la numerotarea paginilor și coperților, oroare! După cum zicea Lali în numărul trecut, avem nevoie de cursuri de sofistică în facultate, altfel noi din ce o să trăim după absolvire? Dacă o să scriem cronici de carte argumentate și corecte chiar credeți că o să ne citească cineva? Pe când așa….

    Petrecere de numărul 10
    În vederea apariției numărului 10 al Revistei Luni, când dorim să inaugurăm și multiplicarea color, dorim să facem o mică sindrofie filosofică cu cântec, organizată chiar în ziua de luni de apariție. Nu va fi cazul ca autorii să ofere autografe, dar completați neapărat chestionarul atașat la revistă, ca să putem avea simultan o ediție specială "Best of Revista LUNI". Nu vom da premii autorilor votați (ci doar celor noi care scriu pe temele propuse pe fluturaș), dar ne va ajuta să cunoaștem mai bine părerea cititorilor, pentru care există această revistă.
    Vă reamintim că revista este deschisă, se primesc articole de la oricine. Invităm pe această cale toți studenții și profesorii interesați la ședința de redacție următoare (pt numărul 9 al revistei)

    Revista răspunde
    Dacă e mai ușor să scrii de mână un mesaj către echipa de redacție sau către autorii articolelor, lăsați-le în urna revistei (lângă sala S1) și mesajele vor fi transmise destinatarilor sau li se va răspunde în paginile revistei, într-o nouă rubrică.
    Rămâne valabilă și adresa de mail revista@filos.ro pentru orice sugestii, articole propuse sau alte mesaje !

comenteaza acest articol pe Forum