LUNI

Ediţie specială: Filosofie -prestigiu sau popularitate

Despre Târgul Educaţiei
-în special despre participarea Facultăţii de Filosofie-

de Marian Călborean, mc@filos.ro

1. Generalităţi
Când va avea loc exact Târgul Educaţiei, manifestare anuală organizată din 2000 de Universitatea din Bucureşti pentru promovarea facultăţilor, colegiilor şi departamentelor sale, se ştie cu aproximativ o lună şi jumătate înainte. Dacă nu se întâmplă să fie alegeri în Universitate sau alte evenimente care perturbă, Târgul Educaţiei se organizează în martie, în caz contrar în mai; realizând că vremea bună atrage participanţi, anul acesta va fi totuşi organizat în aprilie. La Universitate, seria de şedinţe de organizare este urmată de mobilizarea pentru contactarea partenerilor şi posibililor expozanţi. De la an la an, apar elemente atât de inedite în program, încât tot ce poţi face e să recunoşti că într-adevăr, Universitatea din Bucureşti este cea mai prestigioasă insituţie de învăţământ din ţară şi că tu, muritor de rând, nu poţi înţelege amploarea a ce înseamnă educaţie: Editura Institutului Biblic si Misiune al Bisericii Ortodoxe dar şi edituri ezoterice, ansambluri ale aromânilor, bulgarilor, elenilor, evreilor, maghiarilor, rromilor, ruşilor lipoveni, ucrainienilor, campania antidrog „Noi nu vrem droguri", concerte de muzică clasică dar şi rock, toate institutele culturale mari (Francez, British, Goethe), Concurs de artă studenţească, veşnicul Bruno Medicina şi al lui "Voluntariat şi realizare personală", Oportunităţi profesionale de la Ernst&Young, organizarea de spectacole de teatru forum, „Spect-actors for non-discrimination" etc etc
La Facultatea de Filosofie, din primul moment este chemat la decanat Emi Socaciu, înştiinţat de eveniment şi de rugămintea de a organiza şi de data aceasta la fel de bine ca ultima oară. Facultatea de Filosofie a prins de mult carnavalescul situaţiei: o mulţime de victime inocente (după estimări 30.000, dar estimările le discutăm la sfârşit), în special elevi mobilizaţi prin pliante sau parteneriate media cu radio-uri şi cotidiene se vor plimba printre zeci de standuri şi se vor lăsa impresionaţi. De la primele ediţii, amintire cu care încă ne mândrim, am pus ochii pe locul din dreapta, imediat pe culoar şi l-am rezervat, influenţând apoi cazarea în proximitate a Editurii PAIDEIA şi a Asociaţiei FILOS. Aşezată comod la intrare, Filosofia se bucură de necazul celorlalte facultăţi şi îşi permite să dea tonul. Tonul constă de obicei într-o abordare personală, apropiată (în sens fizic) de vizitator şi într-un joculeţ. Avem cu ce să ne mândrim: joculeţul de la Filosofie este subiectul de discuţie al întregului Târg şi ocupă cu noroc 60% din mediatizarea TV a Târgului. Mai întâi îi punem pe vizitatori, de multe ori ţipând foarte prieteneşte la ei, să răspundă la nişte întrebări de tipul „Cum stau lucrurile"? Apoi îi punem să mototolească tot ce scriseseră şi să arunce la coş, să dea cu crosa sau cu praştia, toate pentru a-şi băga ideea „în gura filosofului". Straniu paradox al popularităţii, organizatorii de la Moral-politică pun poze de filosofi care nu se studiază în Facultatea de Filosofie: Hegel, Cioran sau chiar Kant (cu posibila excepţie a filosofiei morale, a unei prefeţe şi a câtorva argumente). Toate acestea se desfăşoară cu foarte multă culoare (în general portocaliu), uneori cu colante verzi lipite pe jos.

2. Preţul succesului
Este surprinzător că în aceste condiţii, Filosofia dă tonul Târgului. Dacă încercaţi să vă duceţi la toate standurile prezente pe holurile Facultăţii de Drept, veţi vedea că majoritatea celor prezenţi nu ştiu ce caută acolo. Matematica îşi aduce un ecran enorm în faţa căruia nu te poţi întreba decât de unde au avut 100 de milioane să îl cumpere, n-am înţeles exact de ce Jurnalistica îşi pune studenţii să se plimbe pe role, înainte şi înapoi, numai să se plimbe iar editurile religioase şi ezoterice te întreabă dacă nu eşti prea tânăr ca să înţelegi cărţile lor. Diferitele asociaţii vin cu propria agendă de îndeplinit: fiecare aşteaptă marea de oameni pe care să-i convingă, ideologizeze, reeduce. Trebuie să fie foarte bine să fii Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Bucureşti, să îţi pui standul cât mai departe de centru, să ai 200 de baloane galbene precis organizate şi să nu ai altă treabă decât să dai din când în când din ele la doritori. Cu toate acestea, şi Matematica şi Jurnalismul şi Psihologia vin cu echipe comparative numeric cu cea a Filosofiei. Psihologia îşi valorifică şi ea cunoştinţele, dezvăluindu-ţi la pachet caracteristicile astrale şi temperamentul personal. Jurnalismul pretinde de 2 ani că realizează un ziar al Târgului „Info Târg"; în prima zi intervievează Rectorul U.B. şi copy-paste din prezentarea Târgului, în a doua zi intervievează 4-5 standuri despre speranţele de la Târg (la ce speranţe leite au participanţii, eficienţa ar cere copy paste) şi îşi intervievează decanul, în a treia zi nu este de găsit, deşi aşteptam veşnicele poveşti de succes „Lucian Mândruţă & Co.". M-am interesat special: redactorii sunt cu toţii profesori care dau 10 la 5 cursuri diferite reporterilor studenţi; este inutil de precizat că echipa de redacţie are mai mulţi membri decât are ziarul articole. Se aude că Matematica ar fi încercat să lipească ceva cu scoci pe jos acum 2 ani, organizatorii au venit şi i-au rugat să nu distrugă Facultatea de Drept. După cum am spus, copiii teribili ai Târgului lipiseră bine-mersi un teren de golf 40X80 cm, abţibild veritabil, scos de pe gresie abia după două luni.
Facultatea de Filosofie nu are bani. Cu două săptămâni înainte de eveniment, responsabilul principal merge înainte şi înapoi, fumează gânditor, tot întrebându-se dacă nu vor găsi cumva decanul şi administratoarea facultăţii 1-2 milioane pentru cele necesare. Din prieten în prieten, se mai găsesc pe undeva nişte sponsorizări: un student lucrează la o editură, altul la o librărie, altul nu aduce sponsorizări dar răspândeşte vestea când se aude. Grupul organizatorilor nu este format pe criterii de merit; de când m-am bazat pe aprecierile lor şi am pierdut banii FILOS cu tirajul de tricouri albe din 2005, pe care mulţi dintre ei le-au servit pe gratis, mă întreb dacă n-ar trebui totuşi să existe vreun criteriu. Ce este sigur este că ei nu sunt studenţi tipici, nu obişnuiesc să îşi scoată ochii şi chiar încearcă să muncească unitar, sub coordonarea asistenţilor. Caz contrar, unul dintre organizatorii profesori a părăsit mai demult grupul celor care munceau în Lucky pentru Târg exact pe problema „cine este şeful?". „Echipa de Târg" rămâne să stea la Târg în beneficiul elevilor vizitatori, deşi puţini profesori de la Filosofie trec să o sprijine. Răsplata muncii soseşte când dl decan Dumitru vine 5 minute, zâmbeşte admirativ că există oameni care pot face şi aşa ceva şi acordă premii prin strângeri de mâini. Şi el priveşte cu uimire faptul că iar s-a reuşit scoaterea broşurii şi pliantelor Filosofiei, se interesează ce a zis rectorul de joculeţ şi pleacă în vizita celorlalte standuri.

3. Chemarea popularităţii
La fel cum orice student entuziast poate face parte din echipa de la Filosofie, orice editură fără clienţi ajunge să participe la Târg prin plata unei taxe de 100 $, achitabilă şi în cărţi -producţii proprii pe care cel mai probabil Universitatea le va reacorda ca premii la diferitele concursuri; poţi câştiga extragerea Târgului şi să primeşti nişte cărţi de tantra-yoga, iată avantajele educaţiei multilaterale. Impresia de carnavalesc şi bufonerie a evenimentului este întărită de suprapunerea dintre banerele ziarelor şi cotidienelor, faţada clasică de la Drept, bufetul optzecist de la intrare, domnişoarele care împart pliante groaznic scrise cu „Singura şansă pentru viitor" sau „Noul plan de învăţământ al..", prezentatorul cu microfon care prezintă „extraordinara formaţie", formaţia nevinovată din Grozăveşti care nu se ştie cum a ajuns să falseze în public. La deschidere, rectorul ţine un discurs sobru asupra dezvoltării educaţiei în România, nu sunt foarte mulţi ziarişti dar tinerii jurnalişti amintiţi mai sus agită reportofoanele ca pentru o declaraţie capitală. Am încercat la un moment dat să caut o cafea; am fost luat de mână şi condus în cabinetul prorectorului, unde se păstra legătura cu cotidiene, radio-uri, bufete, unde se aduceau tricouri sau pliantele de la tipografii (ale noastre printre altele). Prins în toată agitaţia, m-am gândit că asta e, sunt dezavantajele obişnuite ale organizării într-o instituţie destul de inflexibilă, în care diferitele birouri, direcţii şi centre trebuie fiecare să joace un rol.
Cum Târgul trebuie să ofere şi ceva educativ, Filosofia se prezintă cu broşura sa populară, tehnoredactată de parcă ar fi ultima apariţie în domeniul benzilor desenate, foarte grafică, accesibilă şi uşor de citit. În ciuda unor schimbări binevenite, şi în anul acesta va zâmbi de pe copertă aceeaşi colegă enigmatică, devenită pe vecie simbolul facultăţii. Se pare că munca echipei de Târg nu este de sorginte intelectuală, textele fiind ameliorate odată la trei ani, conţinând în continuare expresii bombastice şi pe alocuri incoerente ca „Mulţi dintre absolvenţii noştri au devenit modele sociale de excepţie, actori activi în fenomenul de europenizare a României", „Noi avem întotdeauna un punct de vedere, căutăm întotdeauna noi oportunităţi. Noi credem în capacitatea noastră de a schimba lucrurile" (care „noi"?), plus bucăţi în care limba de lemn se îmbină cu neadevărul „Facultatea de Filosofie: cele mai performante modele educaţionale aplicate de un corp profesoral de excepţie" (mă refer, evident, la „modelele educaţionale", expresie pe care nu am auzit-o în facultate) sau „fiind în deplin acord cu această concepţie modernă asupra educaţiei, Facultatea de Filosofie pune un accent foarte mare pe dezvoltarea, exersarea şi aplicarea tuturor acestor abilităţi cu atât mai necesare tinerilor români care încă ies de pe băncile liceelor cu ideea că educaţia înseamna a asculta, a memora, a repeta şi mai puţin a gândi, a comunica, a imagina, a experimenta, a inventa, a revoluţiona". După munca fizică şi vocală implicată de Târg, filosofii se recuperează, bând cu recomandare de sus o bere gratuită în Lucky, unul dintre asistenţi doarme două zile. Cineva de la o altă Facultate vrusese să ne roage, la sfârşit, ca la anul să organizăm împreună standul; era clar că am fost din nou cei mai buni.

4.Detalii de încheiere
Când Târgul se apropie de final, fără miniştri, decani sau celebrităţi, lumea plictisită de burlesc stă aşezată pe scările de la intrarea Facultăţii de Drept. L-am întrebat la un moment dat pe unul dintre organizatorii de la Universitate cum ştie pro-rectorul responsabil de eveniment dacă Târgul a fost o reuşită; răspunsul stă, cum se putea bănui, în feedback-urile primite, deseori direct de la subordonaţi. Atât timp cât n-a fugit nimeni, nu s-au furat rechizitele vreunui expozant încuiate individual în fiecare seară şi trainingurile au fost duse la capăt, toată lumea e fericită, doar succesul unui Târg e o „mână invizibilă" care, fiind invizibilă, nu este în responsabilitatea nimănui să o vadă. Dar numărul de vizitatori? În acest domeniu practic, se pot practica două metode foarte practice: măsori intrările dintr-un interval orar, le regularizezi din ochi şi apoi dublezi, sau numeri pliantele distribuite şi triplezi. Chiar dacă cei prezenţi la ediţiile 2004 şi 2005 ştiu foarte bine că în 2005 nu au fost nici jumătate din vizitatorii lui 2004, site-ul organizatorilor prezintă ediţia 2005 ca „păstrând constant numărul ridicat al vizitatorilor (30000-35000)"; ca o curiozitate, pentru ediţia 2006 sunt pregătite doar 5000 de pliante cu oferta educaţională a UB, potrivit aceluiaşi site. Cu puţin înainte de încheierea ediţiei 2005 am avut curiozitatea să ascult un cor de copii de sub 10 ani, cântând în mijlocul Târgului. Privindu-le buzele, aş fi putut jura că fac playback, caz în care diavolul din detalii mi-a îndepărtat încă un pic Târgul Educaţiei de ideal (sau măcar de un Gaudeamus, acolo).