Ediție specială: Filosofie -prestigiu sau popularitate
S a P
de Sebastian Grama
… Fiindcă timpul nu așteaptă. Va trebui să fim în rând cu lumea. La capitolul Democrație, de pildă. "S a P" e ceva pozitiv, lăudabil, nediscriminator, nici unul, dacă ar fi să afirmăm că S a P, nu rămâne alături. Desigur, în absența umbrei unui Lukasievicz, am putea opera în athanorul Word (Insert / Charts) o hibridare gen Leonard Boole / George Euler etc. (și ocolesc "Venn" ca să evit dublarea / triplarea sugestiei "diagrama", să nu se creadă că mă refer pe ascuns la persoana mea), în fața rezultatului, apoi, zicând: "Hașurăm tot cașcavalul și ne luăm BANII". Adică iei atât cașcaval cât hașurezi. Totuși, revenind, asta numai în condițiile în care admiți că S a P. Dacă șoptești cumva că S i P, iei mustrare. În cealaltă variantă, numita mustrare se va fi traducând prin aceea că hașuratul pe felii este ineficient, imoral și antieuropean. Așa că mai bine dăm pe Internet și la ziare că s-a hotărât "S a P riori" în loc de rezultat la defunctul examen de admitere. Și încă S a P la cel de Licență. Dar și la Master. Când o să ne mândrim că S a P la Doctorat (iminență cenușie, dacă nu chiar neagră, pentru Învățământul abia dacă mai autohton), la înscriere, studenții vor primi carnetul și foaia matricolă gata completate, precum și trei Diplome. Iată ce înseamnă popularitate! Cartiere întregi, apoi orașe, în fine județe, poate că țări - vor năvăli, într-un elan de amplă adeziune populară, la Filosofie. (Peste oarecâtă vreme, vor deveni obișnuite, pe culoar, discuții de felul: "- Ce faceți, dom’ profesor? Aveți examen?", "- Da, cu Bulgaria…", sau anunțuri ca "Seminarul cu Slovenia se amână din lipsă de spațiu: vin chinezii la cursul de Metafizică"…). Mii de secretare îi vor întâmpina cu pâine și cu sare pe candidați (pardon! - pe clienți: la buticuri nu se "candidează"), oferindu-le, bonus, elegante banderole cu "S a P" și, eventual, poftindu-i să viziteze integratul bufet recent "inaugurat" la parterul Casei Poporului ( = noul sediu al Facultății), finanțat în urma succesului unui Proiect, unde îi așteaptă, cam 3-5-8 ani, o gamă largă de spaghete bolognese. Cu puțină dibăcie, respectivele paste ar putea fi aranjate astfel încât să aibă aspectul unui creier. Pe tablele din săli, pentru a implementa în conștiința maselor necesitatea Filosofiei și foarte generoasa Idee (speculativă) că dăm și noi burse pentru specializare în IT, nu vor mai apărea vetustele zicale subdeterminate (cum ar fi heraclitice fragmente ca "Măgarii preferă paie în loc de aur" sau "Mulțimea cunoștințelor nu te învață…" etc.), ci File, Edit, scheme de organizare a muncii, scheme folositoare pentru viitoarele Centre de Cercetare și de Excelență. Centre care, în paranteză fie spus, vor înnoi peisajul cultural cu preocupări la modă, cu simpozioane pe teme ca "Filosofia între Escape și Delete" ori, după o sugestie a lui Fuentes, "Previziunile lui Fuckoffuyama și perspectivele tradiției", precum și (în filiație C.N.N. > audiență > dolari) "Problemele integrării cu avion cu tot în W.T.C.". Dar, evident, F.P.F. (i.e. Facultatea Populară de Filosofie) nu va neglija nici pregătirea energicelor cadre didactice din Preuniversitar. Astfel, copiii noștri, peste 5-6 toamne, pentru că S a P, vor fi întâmpinați cu surâsuri amabile însoțind cuvintele "Bine a-ți venit!" și "Împreună v-om învăța…" ori nume ca Fridrih Nike ® (semnatar al eseului Dincolo e bine, aici e de rău). În consecință, tineretul Patriei noastre beneficiază de toate condițiile unei dezvoltări multilaterale, într-un climat de pace, Securitate, bunăstare și de creație intelectuală în slujba intereselor Poporului, cu demnitate și înțelegere între ele. Între cine? Asta contează? Nu. Performanța contează. Iar performanța, în actuala concepție, presupune că S a P. Da. Criteriul (pe care etimologia îl dă rudă cu "a cerne" și cu "ciur") este aidoma unei site* (notă pentru anglofoni: a se citi "site", nu "sait", fiindcă, online, "sita" se cheamă "Family filter", nebunaticilor!...), una rotundă și fără plasă și care, văzută perpendicular, de sus, arată ca deja amintitul cașcaval. Synopsis: - Cine are o mătușă bolnavă? (Se ridică patru mâini). Felicitări, ați trecut anul!... Cine lucrează și nu poate veni la cursuri? (Alte șapte mâini). Bravo, ați câștigat un breloc în formă de Rrida. În fine, cei care n-au prins cameră la cămin, cei care au dureri de organism, cei cu 9 frați minori și cei care ne roagă frumos fiindcă-i bate mama la popper dacă nu vin cu notă mare - toți ăștia vor fi recompensați pentru incontestabilele merite aici enumerate. Căci Învățământul Superior Comunitar, din care vom face parte negreșit, prezintă o componentă politropă făcându-l asimilabil deopotrivă kantinei pentru săraci, azilului, biroului de relații cu publicul de pe lângă Primăriile de sector și telejurnalelor de la ora 5 (după deviza: "Fiecare cu nenorocirea lui", versiune P.R.*-istică a desuetului "După faptă - și răsplată" - * notă pentru anglofoni: O.K., puteți citi "pi ar"). Pentru că S a P. Dar dacă S i P? Dacă S i P, oha $! Numai $ a P! Fiindcă S i P e un pic de S o P, iar S o P este incorect politic. Bine (i.e. O.K.), "S i P" e acceptabil într-o situație: în situația că funcționează pentru Edituri. Când vrei să publici, e de "S i P". E mai degrabă de "i" pentru că nu "a" implică $. Avem (cel puțin) trei posibilități. 1) Posedăm $, de unde => P(ublicare) (anecdotă: prin luna februarie, am vizitat un șef de casă de carte; în urma unui lung monolog relevând importanța traducerii "direct din ebraică" a Evangheliei după Ioan, domnul în cauză mi-a dezvăluit că politica sa editorială merge pe S a P dacă / și numai dacă / S = $; așa cum afirma cineva, "Era un om de o idioțenie fără margini" - J.L.Borges, "Neadevăratul impostor Tom Castro", trad. rom, de Darie Novăceanu, în Moartea și busola, Editura Univers, București, 1972, p. 357). 2) În loc să ne arogăm în paranoică manieră demiurgice aptitudini, ne facem negri la S.R.L.-uri care ne dau de efectuat monografii sau antologii prin completarea de formulare ("Autorul X a trăit între … și …, a scris …, a fost căsătorit cu …" ș.a.m.d.; "vă rugăm scri-ți citeț, cu litere de tipar mari"; povața dovedește-se vitală, ca să nu "păți-ți" ca vreunul din redactori, fost ori actual mușteriu, care d-aia nu poa’ să vină la ore, să pună Adidas © acolo unde "a-ți" prefera să fie "Adorno"). 3) Publicăm la Edituri anume fabricate pentru cei care, nepublicând la alte Edituri, au (totuși) nevoie să publice; 20, 30, 50 de exemplare, bune și alea, mai ales că, necitind absolut nimeni, riscul de a fi surprinși în plin (auto-)plagiat este redus la mimimum (așa e, am mai avansat această idee, cu aproape aceleași cuvinte, într-un alt articol). Aici, chiar că S a P!... În afară de satisfacerea necesităților dosaristice, astfel tușăm cordul muncitorimii, al țărănimii (de la sate și orașe), care ne va propulsa, cu aferenta filosofie dimpreună, drept în "vârful topurilor"* (*notă pentru anglofoni: scuzați pleonasmul) de notorietate. Nimeni dintre oamenii de bun simț nu poate să ignore deosebitele avantaje pe care spusa notorietate le-a adus breslei în epoci în care Ministerul de resort (inutil să precizăm ce resort…) era condus de "ai noștri", cum ar fi expulzarea din clădirea Facultății de Drept. În fine, să nu exagerăm. Să păstram echilibrul. (În acest loc, manuscrisul este grav compromis: peste rânduri a curs apă, cerneala întinzându-se pe aproximativ o jumătate de pagină; experții consultați au ajuns la concluzia că fragmentul afectat reprezenta o toridă declarație de dragoste către o femeie măritată. Cum inepția ni s-a părut indiscutabilă, am decis ca, după ce ne vom fi mărturisit eterna recunoștință pentru inestimabilul sprijin, să trecem direct la ceea se păstrase lizibil, mai cu seamă că următoarea frază începea tot cu:) Echilibrul, de altminteri, conținând "echi-", se potrivește cu democratica normă aici ECHIvalată ca "S a P". Dacă vrem popularitate. Numai să nu ajungem la concluzia că S e P…
(Iar în margine:)
P.S.
O relectură întâmplătoare, la câteva ore după
încheierea textului de mai sus, mi-a furnizat o excelentă rețetă
pentru obținerea excesiv repetatei popularități. Mă limitez a o
transcrie (* notă pentru anglofoni: citatul următor este în limba
franceză): "... je me suis mis à me chercher, dare-dare, sans
perdre une minute, quelques aptitudes à
"jouer le jeu
"... pensez, scientifique comme je suis, si j’ai prospecté les
abords de ce
"jouer le jeu
" !... J’ai compris illico presto, et d’un ! avant tout ! que
"jouer le jeu
", c’était passer à la Radio... toutes affaires cessantes !...
d’aller y bafouiller ! tant pis ! n’importe quoi !... mais d’y faire
bien épeler son nom cent fois ! mille fois !... que vous soyez
le
"savon grosses bulles
"... ou le
"rasoir sans lame Gatouillat
"... ou
"l’écrivain génial Illisy
" !... la même sauce ! le même procédé ! et sitôt sorti du micro
vous vous faites filmer ! en détail! filmer votre petite enfance,
votre puberté, votre âge mûr, vos moindres avatars... et terminé le
film, téléphone !... que tous les journalistes rappliquent !... vous
leur expliquez alors pourquoi vous vous êtes fait filmer votre
petite enfance, votre puberté, votre âge mûr... qu’ils impriment
tout ça, gentiment, puis qu’ils vous rephotographient ! et
encore !... et que ça repasse dans cent journaux !... encore !... et
encore !..." (L.F. Céline,
Entretiens avec le Professeur Y, Gallimard, Paris, 1995-2002,
pp. 12-13). Iar pentru "S a P": "... agrégés, élèves,
filles de salles, concierges ne font qu’un !... syndiqués en
paranoïa !... qu’est-ce qu’ils font de leur temps à l’école, élèves,
professeurs ?... ils mettent au point leurs droits à tout !... à la
Retraite !... aux grands loisirs ! au Génie ! à la
"Médaille d’Or
" ! Aux Médailles d’Or ! à tous les prix de tous les Jurys !..."
(Ibidem, pp. 41-42).
P.P.S.
Noi cercetări au dezvăluit că pasajul misterios conținea, de fapt, un Blason de Maurice Scève, câteva note vizând explicarea unei frenetice pasiuni colective pentru așezarea de sub Fourvière (pornind de la etimologie), precum și o scurtă (însă edificatoare, pentru cine acceptă să neliniștească puțin subtextul) referire la un aventurier pe nume Albius Tibullus. Am refuzat cu toată energia dublul folos pe care psihanaliza părea să îl promită refacerii contextului. Acest Post-Post-Scriptum poate fi neglijat fără nici o pierdere.
comenteaza acest articol pe Forum
Alte articole de același autor:
Ai noștri (nr. 1)
O problemă de limbaj (nr. 2)
Sub noul sediu al facultății de filosofie a crescut un dinte (nr. 3)
Note asupra sensului "creatiei" la Anselm de Canterbury si la Henry Bergson (nr. 4)
Interviu: Spațiul public și filosofia (nr. 6)
Monitorizarea monitorizării mele (nr. 7)
Aviz amatorilor (nr. 8)