Rubrică: Conceptul de la pagina 6
Conștiință
de Gheorghe Ștefanov
Cu privire la acest concept se ridică mai multe întrebari. În primul rând, cum putem avea o experiență specifică a "stării de a fi conștient", dat fiind că nu există "experiențe inconștiente"? În al doilea rând, există vreo legătură între "a fi conștient" și "a fi agent moral"? În al treilea, dacă organismele vii pot reacționa la stimuli fără a fi conștiente, iar toate ființele vii, inclusiv oamenii, nu fac nimic mai mult decât să reacționeze la stimuli, de unde știm că oamenii sunt conștienți? În al patrulea, există grade intermediare între a fi conștient și a nu fi conștient? O să merg mai departe fără să mai număr. Dacă apariția conștiinței face parte din istoria noastră naturală, ce rol adaptativ are conștiința? Dacă unui om i se smulge inima din piept, e foarte probabil că acesta nu va mai fi conștient de nimic. Să conchidem de aici că inima este sediul conștiinței? Dacă nu îmi amintesc să fi avut vreun fel de experiențe, gânduri ș.a. pentru o anumită perioadă, asta înseamnă, probabil, că pe durata acelei perioade de timp nu am fost conștient. Deci nu sunt niciodată conștient între 3 și 4 noaptea, când se trece la ora de vară? Și nici între fiecare două sutimi de secundă consecutive? Dacă a fi conștient este o stare mentală, atunci este o stare mentală conștientă sau inconștientă? Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi cineva mi-ar spune: "Tu nu ești conștient. Ești un robot pe care l-am construit eu împreună cu prietenii mei, pe o planetă îndepărtată"? Să presupunem că un om descoperă că un centru din creier nu e activ atunci când dormim fără vise sau suntem în comă ș.a., dar în rest e activ. Ne poate ajuta această descoperire să înțelegem ce este conștiința? Ar mai fi și alte întrebări, desigur. Mai interesant mi se pare însă faptul că s-ar putea ca numai unele dintre ele să exprime probleme filosofice autentice.
comenteaza acest articol pe Forum
Alte articole de același autor:
Ființa (nr. 3)
A priori și a posteriori (nr. 7)