Ediție specială: Filosofie -prestigiu sau popularitate

Sfaturi pentru experți: cum să devii filosof

 de Brook Sadler

 

Metoda 1

Începe prin a face o distincție inutilă. Năucește-ți cititorul cu măiestria ta analitică. Acesta va intra într-o transă logică din care nu-și va mai putea aminti distincția inițială și se va simți condus în mod straniu să accepte concluziile tale.

 

Metoda a 2-a

Gândește-te la o problemă de o importanță crucială pentru viață. Redu-o la trei concepte. Enumeră-le. Analizează fiecare concept găsind două noțiuni independente în fiecare. Continuă cu analiza mai departe (preferabil speculativă) până ai construit un labirint de distincții care nu mai aduc a nimic important. Odată ajuns aici, dacă vei utiliza notații logice, vei trezi sentimente adânci de nesiguranță și incertitudine în cititorul tău – folosește asta în avantajul tău. Folosește cuvântul reductio cel puțin odată. Concluzionează lucrarea felicitându-te că, datorită ție, cunoașterea umană colectivă a avansat în înțelegerea unui subiect major prin transformarea lui în ceva complet irecognoscibil.

 

Metoda a 3-a (pentru avansați)

Stai în fața computerului. Ia lângă tine un dicționar. Fumează. Începe prin a-ți da cu părerea despre orice îți trece prin cap. Folosește un ton pripit și bombastic. Evită folosirea punctuației și pune virgule cât mai puține. Frazele în germană și franceză trebuie să apară repetat. Când nu știi ce să spui, fă referiri grăbite la  Foucault, Heidegger sau Derrida. Sforțează-te cât poți să nu explici nimic din ce vrei sa spui. Renunță la orice raționament.

 

Metoda 4-a

Crează-ți de unul singur un jargon propriu. Ar trebui să includă o metaforă extinsă și greu de urmărit legată foarte puțin de subiectul în discuție. Insistă în folosirea acestei metafore pentru a-ți întemeia argumentele. Ține-te de ea cu orice preț, chiar dacă îți duce argumentul într-o fundătură sau te duce la contradicții evidente. Ca să dai aparența de profunzime, începe paragrafe noi la întâmplare. Pe urmă numerotează fiecare paragraf. (cititorul va trebui să ghicească în stele care sunt relațiile de legătură între paragrafe, subparagrafe și sub-subparagrafe )

 

Metoda a 5-a

Gândește-te la un exemplu celebru al unui filosof din secolul XX. Apoi găsește un joc de cuvinte bazat pe xemplul acela (de ex: cum e să fii un stomac? Un brotac? Un posac?) Folosește jocul ca să creezi un exemplu nou personal. Explică pe larg exemplul tău. Nu spune nimic de valoare. Cu nici un preț să nu duci discuția filosfică mai departe. Nici cu un milimetru. În concluzie mai bagă joculețe de cuvinte.   

 

Metoda a 6-a

Răspune unui articol sau unei cărți pe care nu ai citit-o. Fii nemilos.

 

Metoda a 7-a

Citește o cantitate uriașă de date empirice; citează-le și concluzionează că sunt corecte. Neglijează ambiguitățile statistice și necorelațiile. Cu nici un preț nu îndrăzni să interpretezi datele. Continuă tot așa pe cât de mult poți (s-ar putea să fie nevoie de ceva tărie de caracter). Încearcă să nu problematizezi nimic, ți-ar îngreuna munca.

 

Metoda a 8-a

Fă niște cercetări serioase. Nu te opri până nu găsești un text cu adevărat obscur. Respinge acest text. Continuă căutarea până găsești ceva cu adevărat obscur și complet necunoscut. În primul paragraf al lucrării tale descrie ceva interesant găsit în acest text obscur. Continuă pe multe, multe pagini cu detalierea viziunilor banale și irelevante stârnite în tine de acel text. Afirmă în mod repetat ce găsisei interesant în primul paragraf dar având grijă să nu spui mai mult decât la început. Conluzionează amintindu-i cititorului că textul acela e atât de obscur și de puțin interesant încât dacă nu ai fi scris tu despre el nu s-ar fi găsit nimeni să o facă.

 

Metoda a 9-a

Discută un subiect controversat și extrem de interesant. Demonstrează-ți măiestria în abordarea complexităților subiectului prin despicarea argumentelor până la cele mai mici detalii și distincții. Enumeră cu grijă toate implicațiile fiecărei poziții. Dar (și asta e partea cea mai grea) refuză să te identifici cu vreuna din pozițiile filosofice implicate. De fapt cel mai bine e să nu arăți niciodată că ai avea vreo opinie proprie. Mereu eludează posibilitatea ca cineva să-ți poată atribui ție vreuna din pozițiile enumerate. Folosește fraza evazivă: „se poate argumenta că...." cât de des posibil pentru ca să scapi de acuzația că ai fi un filosof angajat față de .... ceva, orice.

 

 

Metoda a 10-a

Petrece ceva timp –una sau două secunde- concepând cea mai ciudată problemă etică posibilă. Ar trebui aibă naziști în ea oricum. De exemplu: ce ar trebui să facă persoana B dacă ar fi provocată de A care e deghizat în nazist, dar de fapt A nu e nazist în prezent deși a fost în tecut; și A amenință că-l va ucide pe B care nu știe dacă A e sau a fost nazist sau nu; iar B are înclinația foarte puternică de a tortura  copii mici –dar numai copii de naziști – doar ca să se distreze; dar B are o relație specială cu copilul lui A care nu e nazist dar care se va înrola în partidul nazit dacă A îl rănește în vreun fel pe B sau dacă B va minți în legătură cu înclinația lui de a tortura copii de naziști. Când credeai că enigma e perfectă, mai adaugă și posibilitatea de a salva soția unuia din ei dintr-o situație groaznică, doar așa ca să bulversezi de tot intuițiile cititorului.

 

Metoda a 11-a

Folosind un stil colocvial începe cu o promisiune că te vei ocupa de o chestiune. Spune ceva un pic. Mai fă o nouă promisiune. Mai spune un pic ceva și acolo. Mai fă o promisiune. Spune ceva mai puțin. (ar trebui să fi obosit deja) Spune ceva –orice. Nu te preocupa de relevanță – e o chestie suprapareciată oricum. Trage o concluzie despre ceva fără legătură. Promite că o să te întorci la subiectul inițial. Nu îndeplini nimic din ce ai promis anterior. Sfârșește cu promisiunea că vei aborda un alt subiect într-o lucrare viitoare. (poți să te referi la orice lucrare nepublicată pe care o ai în sertar) 

 

Metoda a 12-a

Propune-ți să nu rezolvi nici o problemă. Fă-o cu hotărâre.

 

Notă

Desigur aceste metode nu sunt recomandate amatorilor și nu ar trebui încercate fără supravegherea unui profesor. Aceste metode sunt gândite doar pentru filosofii cu ani întregi de studiu în spate. Autorul nu e responsabil pentru eventualele sofisme, circularități, digresiuni, argumente nevalide, grețuri existențiale, crize ale vârstei mijlocii sau schimbări de carieră ce ar putea rezulta în urma aplicării acestor metode. Oricine a simțit dureri de piept, iritații în gât, înroșirea feței sau contracția pumnilor după ce a citit aceste metode  ar trebui tratat imediat de anautoscopsis (incapacitatea de a râde de sine însuși) - o boală potențial mortală.

 

 text luat de la: http://www.starbuilders.org/fft/articles/philosopher.html

 

comenteaza acest articol pe Forum