Critice

Proba râsului

de Dan Panaet

 

     Într-unul din textele lui umoristice, Woody Allen imaginează o creatură care are capul unui leu și corpul tot al unui leu, însă nu al aceluiași. În original era ceva de genul: It has the head of a lion and the body of a lion, but not the same lion. Dacă nu ar fi vorba de o glumă am întreba: pe cine interesează problemele de identitate ale unui leu astfel încât să facă vreo diferență nepotrivirea dintre cap și trup? Doar nu o să ținem ședințe de psihanaliză la care animalul aflat în criză de personalitate să ni se destăinuie: Simt că sunt un suflet de leoaică într-un corp de leu.

      Dacă nu este folosită cum trebuie, filosofia poate duce însă la astfel de situații. Nu, nu la tulburari de personalitate, ci la operarea de distincții a căror gratuitate stârnește râsul. Dar cum trebuie folosită filosofia? În urma unui raționament simplu ajungem la concluzia că facem filosofie fără să abuzăm de cuvinte atunci când nu provocăm râsete. Bine, dar s-ar putea ca râsetele să întârzie să apară și din alte cauze. Un student care are a doua zi examen la metafizică nu se poate distra citind Critica Rațiunii Pure chiar dacă întâlnește pasaje hilare. Presiunea pe care examenele o exercită este deci prea mare pentru a mai vedea… adevărul. Asta înseamnă că nu se poate face filosofie în condițiile în care cunoștințele de profil ale studenților sunt testate. De unde rezultă că sesiunea este un concept gol.

  Notă:

  Impresia că acest text este amuzant reprezintă, conform celor spuse mai sus, un indiciu ca el nu trebuie luat în seamă. După cum spunea și un filosof căruia i-am uitat numele, dacă ceva nu este serios înseamnă că acel ceva este neserios.

 

comenteaza acest articol pe Forum 


Alte articole de același autor:

Ce are Woody Allen cu filosofia? (nr. 2)

Și eu știu să scriu ( cronică de cenaclu ) (nr. 5)

Jurnal de referat (nr. 6)