LUNI

Literatură şi arte

Filme despre filme

de Marian Călborean

Unul dintre fraţii Lumiere, citat astăzi de toţi producătorii de film, a spus că "cinema-ul este o invenţie fără nici un viitor". După ce au patentat procedeele tehnice descoperite, părinţii cinematografului l-a abandonat, lăsându-i pe alţii să creeze industria filmului. Cinematograful a răsplătit toate aşteptările, chiar şi după apariţia televiziunii, când, după cum spunea Kubrick, realizatorii de film au fost lăsaţi liberi să se exprime, să creeze şi să impresioneze. Din "Otto e mezzo" al lui Fellini (must-see absolut), dilema artistului este exprimată dual: în viaţă "fericirea este a putea spune adevărul fără a supăra pe nimeni" şi în creaţie "n-am nimic de spus, dar totuşi vreau s-o spun"

Omul cu camera de filmat ("Celovek s kino-aparatom", Dziga Vertov, URSS, 1929)
Contemporan cu pionieratul constructivismului lui Alexandru Rodcenko în fotografie, URSS a văzut un prieten al acestuia, Dziga Vertov, în căutarea unei noi forme de exprimare a cinematografului ca limbaj independent. Nu contează dacă cinematograful este sau nu o artă -contează dacă limbajul său are de-a face cu cel al teatrului sau al literaturii. Încercarea non-artistică a lui Vertov este una dintre cele mai vii definiţii în mişcare ale cinematografului: mişcare, tehnicism, acumulare de date pe acelaşi subiect, mirajul trezirii la realitate, autenticitatea imaginii filmate. Un documentar despre viaţă, lume, cinematograf şi lipsa de limite a mediului filmat, realizat cu o relaxare suprarealistă în vremea lui Ilf şi Petrov, la debutul stalinismului. O Moscova în care se moare de foame, în care Lenin era deja un martir de mase dar şi Moscova speranţei unui viitor diferit de tot ce existase înainte în omenire; un operator şi camera sa ce ajung oriunde, cele mai autentice scene şi câteva tehnici de filmare ce au rezistat până astăzi. Actual, surprinzător de actual.

Sunset Blvd. (Billy Wilder, SUA, 1950)
Prima critică a staturii de star hollywoodian, Sunset Blvd este şi una dintre cele mai dure. Un aspirant scenarist (sărac) ajunge întâmplător la unul din palatele de pe Sunset Blvd proprietatea unei foste stele îmbătrânite. Aici începe un joc de-a minciuna: scenaristul o încurajează pe actriţa claustrată să revină la profesie, actriţa ce se supraeevaluează îl minte că s-a îndrăgostit de el, el o minte că ar iubi-o măcar puţin, producătorii din cadrul studiourilor de film o mint pe vedeta de odinioară că îi vor da telefon pentru a demara lucrările la un nou film. Dorinţa de faimă, glorificarea personală, la fel ca şi "the easy money" şi dezumanizarea hollywoodiană vor duce la un capăt supra-real povestea. Un scenariu admirabil, răsplătit cu Oscar, deşi construit pe o eroare ce adaugă la suprarealismul producţiei: naratorul moare în cadrul poveştii iar starul îşi consideră mugshotul o revenire în celebritate

Nuovo Cinema Paradiso (Giuseppe Tornatore, Italia, 1989)
Spre deosebire de majoritatea examinărilor cinematografului, Nuovo Cinema Paradiso nu ia în considerare ideile, tehnica sau profunzimea cinematică; nu contează nici lumea de la filmări, nici spiritualitatea regizorilor. G. Tornatore alege să-şi fondeze capodopera pe acea melancolică "magie a cinematografului". Cinema-ul ca mers la cinema, ca tărâmul frumuseţii, tinereţii, curajului, zâmbetelor memorabile, lacrimilor, primelor săruturi, prieteniei sau urii între oamenii ce se văd în sală. V-aţi gândit la acei angajaţi ce învârteau rola de film? La oamenii care trebuia să taie secvenţele impudice? Unul dintre ei personajul principal, va ajunge regizor, rupându-se de tinereţea dragostei sale şi de minunata lume siciliană, încremenită în acea constanţă indiferentă descrisă de "Ghepardul". Un film despre tinereţe, dragoste şi nostalgia lor,un omagiu adus tuturor speranţelor autentice ale unui fan de filme. Când pe ecranul din aer liber se proiectează "Ulise", Guido se întinde şi spune "Doamne, aş vrea să vină ploaia"; ploaia vine, iubita apare. Tocmai s-a pus în scenă un manifest a ce însemnă puterea filmului.

Alte titluri: Otto e mezzo (Federico Fellini, Italia, 1963, tema: inspiraţia creatorului), Singin' in the rain (Gene Kelly, Stanley Donen, SUA, 1952, tema: musical-debutul filmului vorbit), Le mépris (Jean-Luc Godard, Franţa, 1963, tema: răutatea lumii filmului), La nuit américaine (François Truffaut, Franta, 1963, tema: viaţa din spatele filmului), Koyaanisqatsi (Godfrey Regio, SUA, 1983, tema: înţelesul vieţii moderne), Ingmar Bergman face un film ("Ingmar Bergman gor en film", Vilgot Sjöman, Suedia, 1963, tema: Bergman-escul), Regizat de Andrei Tarkovski ("Regi Andrej Tarkovskij", Michal Leszczylowski, Suedia, 1988, tema: realizarea filmului "Sacrificiu"-"Offret")