Editorial
Aventurile echipei de redacție
de Lavinia Marin
Chestionarele din numărul 6 completate de cititorii noștri ne-au pus pe gânduri. Diferite în toate privințele, aveau totuși o trăsătură uimitoare în comun: la rubrica "transparența deciziilor editoriale" toți cititorii ne-au dat note maxime. Le mulțumim sincer dar suntem uimiți: care transparență? Adevărul, crudul adevăr e că nimeni din redacție nu știe cum va arăta revista: de joi, de la ședința de redacție și până luni când ea apare, totul e învăluit în mister. Doar tehnoredactorul știe cum va arăta ea definitiv dar chestia asta se întâmplă deja luni, pe la 4 noaptea (sau 2 a.m dacă are noroc).
Iată șirul evenimentelor pe scurt: Joia, pe la 18.00 seara, ședințele de redacție încep furtunos cu vreo 3-4 texte pe masă. Se votează în 5 minute. Cu părere de rău se mai respinge și câte un text plicticos. Având în vedere numărul mic de articole prezente, decizia asta e chiar eroică. Dar... "nu-i nimic, scoatem revista și cu 4 pagini. Doar nu avem un număr fix. Nu contează decât calitatea și nu o să scădem doar ca să umplem paginile." După asta fețele redactorilor încep să se lungească de pesimism. Urmează apoi partea contrafactuală a ședinței: se discută pe texte nescrise încă. "Ce-ar fi dacă X ne-ar trimite un text? Cu asta mai umplem o pagină" sau: "Da, și Y ar putea să trimită..... părea interesat de revistă. Și Z a promis sigur. Pe el contăm, o să intre în pagina 5." După ce am terminat cu textele posibile încep telefoanele: "Alo? Bună seara, vă sun de la ședința de redacție a revistei Luni. Spuneați că.... – A, știu, mă hărțuiești pentru articol." Și, brusc, convorbirea se întrerupe - desigur, i s-a descărcat bateria de la mobil. Nu vrem să credem altceva. Ședința se încheie cu promisiuni solemne ale redacției: "Începând de numărul viitor nu mai primim articole trimise după termenul de predare. –Dar acum? –Acum da, dar e ultima oară."
Sâmbătă începe Iliada telefoanelor: oamenii care au promis articole s-au răzgândit, preferă să se distreze dacă tot e weekend - ei trebuie sunați și readuși pe căile virtuții. Cum Iliada telecomunicațiilor nu are efect, ea e urmată de Odiseea vizitelor rapide la domiciliul împricinaților: ei trebuie convinși personal. X s-a închis în casă și nu răspunde la telefon, Y nu e de găsit iar Z are o criză existențială. Dar echipa nu disperă încă. Și într-adevăr: duminică noaptea încep să apară articole exact de unde nu te aștepți. Totul merge bine. Luni pe la amiază revista apare veselă și surprinzătoare pentru toată lumea, inclusiv pentru membrii redacției. Desigur, transparența deciziilor ne cam lipsește, dar totul este astfel mult mai palpitant. Viața de redactor trebuie să fie aventuroasă, altfel de ce te-ai apuca de așa ceva?
comenteaza acest articol pe Forum
Alte articole de același autor:
De ce doar femeile ar trebui să facă filosofie analitică (nr. 2)
Nu era o aporie (nr. 3)
Deontologia filosofilor (nr. 4)
Superveniența și elitismul în filosofie (nr. 6)
Început de semestru la Facultatea de Filosofie (nr. 7)