Rubrică:

ROXANA VĂ PREZINTĂ VREMEA

de Cristi Neagoe, cristi.neagoe@filos.ro

                

 

    Luni e cald de tot așa că o să cam renunț la haine, dar marți ninge din nou și am nevoie de blăniță. Până la sfârșitul săptămânii însă o să pot să mă plimb iarăși goală între MF și CRM.

Am viață frumoasă, de nimic nu-mi pasă, cum zice și Guță. Bine, nu chiar de nimic. Îmi pasă de mama, că ea tot timpu îmi spune de bine ce să fac și io vorbesc tot timpu cu ea la telefon. Și îmi pasă și de alte lucruri, da nu așa tare ca de mama. De ecsemplu vreau să termin facultatea de filosofie că oricât ar fi banu de gros la meteo și astea tot nu mă scot așa cum vreau. Adică e așa: banu e ban și cunoașterea e cunoaștere. Io vreau să înțeleg care-i scopu vieții și-atuncea normal că am dat la filosofie, aicea toată lumea știe că poți să afli niște răspunsuri care nu le afli nici de la ghicitoare.

Cum zicea și Lali la un momendat, când ne duceam la studiouu ăla de înregistrări unde e el impresar ca să cânt cu Nelu Ploieșteanu, zicea: “Roxana, tu ejti fată bună, da ejti studenta mea așa că ai face bine să pui mâna să înveți ca lumea”. Foarte adevărat vorbea Lali, aproape la fel ca mama mi-a zis.

De ce zic io că am viață frumoasă cum zice și Guță? Păi fiindcă mergeam io ușurel pe cheiu Dâmboviței ca s-ajung la ermeneutică și ascultam Liiceanu la iPodu meu sponsorizare de la un băiat. Și mă gândeam că ce bine sa potrivit playlistu: imediat după Nicolae Guță a picat un mp3 cu “sistemu de iluzii” a lu Liiceanu. Și mi-am dat seama: frumoasă și melodia asta, doar că Liiceanu n-o cântă, o recită doar așa. Foarte trist Liiceanu, explică el cum că de fapt nu avem nici un motiv serios să ne dăm jos din pat în fiecare dimineață. Păi ș-atuncea io de ce l-am lăsat pe Remus al meu dormind ca pruncu la mine-n pat după ce ne-am înfruntat trupește cu talent cât a fost noaptea de lungă? Ca s-ajung la ermeneutică? Tare Liiceanu ăsta și io nu știam, mă duc la cursu lui și nu știam cât e de jmecher și shukar, cum știe el chestii. Auzi, “gripă la suflet” și “ciroză sufletească” așa zice, că cică când ne scufundăm în adâncuri avem boli la suflet. Adică când ne gândim așa prea mult la scopu vieții și la ce-o mai fi de făcut după ce-ai ajuns campioană la casa ta în Pipera se întâmplă lucruri ciudate cu suflețelul tău. Am simțit și io asta, că sunt din ce-n ce mai sensibilă de când aflu lucruri despre ființă, răsuflu mai greu și îmi pierd șirul gândirii, deși s-ar putea să fie și de la seminariile cu Staicu. Tot dom profesor Liiceanu cântă pe mp3u ăla și de “morcovu egzistențial” care ni-l atârnăm și cică actu împreunării e o “gimnastică grotescă însoțită de grohăituri”. O săl întreb la curs că io credeam că Remus chiar mă iubește de-adevăratelea și soto nu i-ar conveni s-audă că l-a făcut porc. Adică și porc și grotesc, care nu știu ce înseamnă și sigur o să se supere și mai tare Remus că nici el nu știe.

Neapărat să-l întreb la curs ce boală la suflet am eu, da sper că nu fie herpes sau candidoză că astea mănâncă rău și nici nu vreau să mă gândesc ce ioi mai spune lu mama și de data asta.

[Foto: Migo Caranfilian / MikeStudio: 0740.109.630 / lenjerie: Etam / Blană: MG Blănuri / Cizme: D'Anovi]