Filme: returul la realitate

de Marian Călborean, mc@filos.ro

A streetcar named desire (Elia Kazan, SUA, 1951)
Elogiile continue aduse Tramvaiului ar putea plictisi. Dacă nu credeţi că Vivien Leigh face marele rol al carierei sale (fanii „Gone with the Wind” să mă scuze) în rolul fragilei Blanche DuBois, romantică, spirituală şi pe jumătate nebună, jocul epocal (ce face şcoală) al lui Marlon Brando în rolul lui Stanley Kowalsky („I am not a Pollack. People from Poland are Poles. They are not Pollacks. But what I am is 100% American”) ar trebui să vă dea fiori. Rotund, bărbătesc, impertinent, animalic, plin de vitalitate, Stanley este un tânăr puternic ce-şi iubeşte soţia, dar intră în conflict cu sora acesteia Blanche. Conflictul va degenera în denunţ şi viol, un viol plin de răutate împotriva fostei dame de companie, nebune şi continuu mincinoase. Veţi tinde să vă plasaţi de partea lui Stanley; la punerea în scenă a piesei originale a lui Tennessee Williams, autorul a cerut ca Marlon Brando să fie schimbat -atrăgea prea puternic publicul. Un film despre răutate şi nebunie, dorinţă şi moarte. Tramvaiul e scurtimea lucidităţii, lipsa ghidării, conflictul obişnuinţelor. Replici fascinante şi simboluri abundente, clădind un minunat castel de vise în mijlocul realităţii; cât de greu ar fi fost să găseşti un miliardar, dacă asta-i tot ce-ţi doreşti ?

Unforgiven (Clint Eastwood, SUA, 1992)
Şi Clint Eastwood îmbătrâneşte. De la Bărbatul fără nume din trilogia dolarilor a lui Sergio Leone („Per un pugno di dollari”, „Per qualche dollaro in piu”, „Il buono, il brutto, il cattivo”), starul american a devenit după ‘80 regizor, postură ce-l va face mai înţelept. Puteţi culege roadele înţelepciunii, chiar dacă nu v-au plăcut niciodată westernurile, văzând „The Unforgiven”, filmul ce pare să încheie istoria westernului american. Eroul clasic, se spune în film, este un amestec de whisky, nonconformism juvenil şi mult, mult noroc. Puşi în faţa recompensei acordate de nişte prostituate lezate profesional, doi bătrâni, odinioară temuţi vânători, alături de un tânăr entuziast afectat de astigmatism, caută să omoare cei doi cowboy reclamaţi de doamnele cu pricina. Îşi îndeplinesc scopul, dezvăluind o lume nebună a Vestului: arbitrariul şerifilor, supuşenia maselor, banalitatea crimei, beţia şi mizeria fermierilor. Tot ce rămâne bun în urma poveştii este o imagine îndepărtată a unei femei moarte care încercase să-l aducă pe Clint pe calea cea dreaptă; mult prea puţin pentru a salva ceva din orişice western.

Monanieba (Tengiz Abuladze, URSS, 1987)
Unele dintre primele filme sovietice “eliberatoare”, apărut la numai 2 ani de la instalarea lui Gorbaciov, Căinţa este un film prea artistic pentru a fi redus la o denunţare politică. Filmul descrie o reacţie instinctivă împotriva răului: ce-ar fi dacă ai ieşi din casă, te-ai duce în cimitir şi ai dezgropa trupul dictatorului, de fiecare dată când e reîngropat. Toate uneltele răutăţii sale nu vor avea curajul să te atace; te vor da în judecată şi vei povesti întregii lumii cum dictatorul nu-şi merită îngropăciunea: a dominat prin teroare, ţi-a distrus familia, ţi-a omorât tatăl care se opusese transformării unei biserici străvechi în uzină. Se va găsi cineva tânăr să te asculte, şi, dacă îi va fi ruşine, îi va face pe ceilalţi să le pară rău. În ziua victoriei, nici familia dictatorului nu-l mai va lăsa în mormânt; atunci s-ar face dreptate. Traseul mental se încheie. Poţi doar zâmbi nostalgic, căci ţi-ai recăpătat o minimă demnitate, descoperind în gând ce-ai fi putut să faci. O bătrânică trece pe strada ce poartă numele dictatorului: „Ce sens are să ai o stradă care nu duce la nici o biserică?”. Privirea lui Zeinab Botsvadze către bătrânică poartă tot ce-ai fi dorit să faci şi n-ai putut, acoperă cu speranţă toate nedreptăţile ce nu se pot lua înapoi.

Alte titluri: Vertigo (A. Hitchcock, 1958, tema: stranietatea de circumstanţe), Rashomon (A. Kurosawa, 1950, tema: relativitatea naraţiunii), Piesă neterminată pentru pian mecanic (N. Mihalkov,1977, tema: viaţa a la Cehov), It's a wonderful life (F. Capra, 1946, tema: ajutorul îngerilor), La grande illusion (J. Renoir, 1937, tema: ideologii de război), Magicianul (I. Bergman, 1958, tema: magicienii ambulanţi), The cube (V. Natali, 1997, Canada, tema: închisoarea perfectă)