La trap prin Facultatea de Filosofie

de Marian Cãlborean, mc@filos.ro

   

    Am fost pus odată în fața următoarei probleme: cum poți să-i explici unei persoane inteligente și informate cultural, care nu a pășit niciodată în Facultatea de Filosofie, cum să scrie un referat pentru o terță persoană, student al facultății, dar fără nici un fel de pasiune de scris. Dacă, în epoca lui Mai 68, un grup inventiv de studenți (francezi) au reușit să treacă prin facultate și să obțină licența unui nevinovat și probabil bine-intenționat cal, cu siguranță îmi pot găsi curajul să trec prin facultate, sfătuindu-mi prietenii sau familia cum să-mi scrie referatele. Eu vin cu un IQ mediu, o perseverență mirabilă de urmare a regulilor și câteva scopuri minimale: obținerea licenței, deprinderea cu o aromă de filosofie, și, după cum sfătuiește dl Gugiu în nr. 4-5 ale revistei Luni, suficient timp pentru a-i asculta pe alții.
    Mai am prins câte ceva din cele 67 de sfaturi: este imposibil să citesc mult și simultan să înțeleg. Am de gând, la Filosofie, să nu citesc nimic, tocmai pentru a conserva izul original al adevărului pentru momentul în care voi avea nevoie de el (nu în cei 4 ani de facultate). Pe termen lung, îmi propun să rețin doar titluri, și chiar doar primele 1-2 cuvinte din ele, în special dacă sunt în germană. Voi spune după licență, punând capul în piept: "Chiar dacă se încearcă, ca în Numire, să se nuanțeze Denotarea și Aufbau în relația cu Sistemul Criticilor popularizat prin Prolegomene, mai bine s-ar scrie încă o CRP care să evite Fenomenologia și Die Welt, fără să mai fie nevoia noilor Meditații și a disputei dintre Sein și Depășirea, lăsând ca nouă Metafizică doar Untersuchungen, fără Tractatus". Iată ce le-aș spune însă prietenilor:

a. Referatul-povestiri adevărate (Plajă de notă: 6-9)
De exemplu: "Două argumente thomiste pentru existența lui Dumnezeu", "Întrebarea fundamentală a Criticii rațiunii pure", "Wittgenstein despre jocurile de limbaj"
Metodologie: Trebuie să alegeți o problemă crucială a cursului studiat, prezentată într-un citat de maxim o pagină, dintr-un singur autor. O recunoașteți citind cursul sau, dacă ajungeți prin sală, este printre cele la care mimica profesorilor devine sugestivă: atunci când dl prof Dumitru ridică vocea peste prima octavă (ex. Din ce altceva putea fi făcut același scaun) sau atunci când dl prof Bănșoiu descrie rotunduri (ex plinătatea Ființei). După ce citiți paragrafele autorului în diagonală, începeți să le repovestiți într-un prim capitol "Teoria lui X despre Y", fără nici un fel de grabă. Veți rafina tehnica astfel încât să scoateți cel puțin 3 pagini de referat din citat și să puteți începe repovestirea cu sfârșitul citatului. Odată ce terminați de povestit citatul, veți începe al doilea capitol "Implicații filosofice" în care veți povesti fidel ce se spunea în curs despre respectiva teorie și, de această dată, puteți cita cu ghilimele chiar din citatul repovestit și eventual câte ceva mai încolo în același text (puteți alege aleator dacă luați cel puțin două paragrafe). Întrucât mi se cer și puncte de vedere originale, veți fi cei mai originali, făcând clar faptul că sunteți sincer de acord cu autorul.
Observații finale și tranzitorii: În Introducere veți scrie "Voi prezenta problema x așa cum am înțeles-o eu în urma studierii (și aici tot titlul textului)". În Concluzie puteți relua din nou un citat, eventual din prefața cărții sau primele rânduri ale articolului: "Nu trebuie uitat că autorul promisese să (aici citatul), obiectiv pe care sper că am putut arăta că l-a îndeplinit cu succes". La Bibliografie veți pune toate cărțile sau articolele menționate în curs în legătură cu asta. Veți adăuga perseverent: "Rămâne însă deschisă problema (aici puteți scrie orice problemă filosofică mare de genul "ce este Ființa ?" "este omul ființă duală ?", "poate fi redus înțelesul la utilizare?" )". Ați terminat. Veți putea povesti și copiilor ce vroia să spună de fapt filosoful.

b. Referatul- traductore tradittore (Plajă de notă: 7-10)
De exemplu: "Alternative de traducere pentru Logosul heraclitic", "Conceptul de filosofie morală în debutul ÎMM", "Augustin despre predestinare. Dispute de înțelegere"
Metodologie: Nu știți ce referat să faceți la Medievală sau la Științei? Nimic mai simplu: vă veți duce la un autor-cheie al cursului, veți găsi o carte fundamentală a acestuia și vă veți uita la începutul ei (de alfel, în 80% din cazuri, trimiterile bibliografice se fac, oare cine știe de ce, la prima jumătate a unei cărți). Veți alege primele două-trei paragrafe și veți găsi pe Internet versiunile în alte limbi. Nu are sens să căutați bulgară sau greacă nouă, nu interesează pe nimeni. De obicei, trebuie să susțineți că traducerea română e proastă, și nu trebuie să argumentați decât superficial, prin simpla prezentare a variantei englezești sau franceze/germane. Dacă este vorba de un articol sau traducerea a fost făcută de un profesor din facultate, puteți umple ușor trei pagini cu constatarea dificultăților limbii filosofice românești în a prinde semnificațiile originale. Structura referatului: Introducere (ca la a), Problema filosofică (adică să repovestiți -pe scurt- ce se spune în paragrafe), Probleme de traducere (concepte-cheie, comparații între variante, ce ar putea înețelege cititorul din acea traducere). Nu trebuie să uitați puțin rafinament geo-spiritual: latina e teologică, engleza e analitică, franceza e clară, germana seamănă cu elina, elina e un mister al creației.
Observații finale și tranzitorii: Dacă originalul e în latină/elină sau engleză, nu trebuie să știți o iotă din orice altă limbă decât română, deși acest referat nu este de 10 până când nu veți propune (din partea mea) o nouă traducere pentru conceptele fundamentale. În Concluzie trebuie să spuneți de ce e așa de important textul (veți copia din curs) și că o bună traducere ar trebui să prindă claritatea și forța gândirii originale a autorului. Vă voi fi recunoscător, poate vă voi asculta și pe voi pentru a învăța mai multe.

c. Referatul-întâlnirea marilor spirite (Plajă de notă: 8-10)
De exemplu: "Paralelă între concepția lui Kant și a lui Mill asupra libertății politice", "Despre implicația logică la Wittgenstein și Russell" "Substanța la Spinoza și Hegel"
Metodologie: Prietenii cu bun simț se plictisesc prea repede scriind mecanic referate pentru note mari. Vă voi ruga să căutați doi filosofi care au avut ce să-și spună unul altuia și disputa lor să fi fost consemnată de curs. Pentru a nu vă obliga să înțelegeți ceva din problema în discuție, veți căuta un al treilea filosof sau un comentator, care să fi rezumat problema respectivă. În primul capitol ("Problema X"), veți prezenta cât de importantă este problema, o formulare clasică a ei, prin repovestirea sau citarea paragrafelor celui de-al treilea autor/ comentator. Nici un profesor de filosofie neputând rezista nostalgiei după o adevărată dezbatere, următoarele două capitole decurg de la sine: "Abordarea de catre Y a problemei. Teoria Z" și "Critica lui M la Z". În ultima parte, veți copia în aceleași fraze adversative, prima jumătate de la un autor, a doua de la celălalt: "Dacă Y spune că X este imposibil de rezolvat, M totuși spune că oamenii pot fi ....". După 3-4 astfel de jonglerii de la o teorie la alta, veți scrie "Putem spune, în urma prezentării celor două concepții filosofice, că poziția lui Y poate fi susținută, critica lui M nefiind valabilă, din cauza faptului că (și aici una dintre propozițiile capitolului 2, dedicat lui Y)". Veți umple astfel peste 5 pagini.
Observații finale și tranzitorii:
După cum am spus, este extrem de original să dai dreptate cuiva criticat, mai ales dacă expui respectiva critică pe larg și convingător. Cu cât este mai mică partea de prezentare a concepției primului autor și crescută partea criticii sale de către al doilea, cu atât cresc șansele de 10, bineînțeles dacă se argumentează că primul autor are de fapt dreptate. După cum se observă, acest tip de referat nu trebuie comandat decât în domenii dificile care nu ar fi preocupat niciodată nefilosofii. Introducerea și Concluzia le veți copia de la tipul a) de referat, bibliografia se poate copia de oriunde de pe net unde sunt prezentați ambii filosofi. Dacă iau sub 9, nu vă voi mulțumi.

d. Mi-ar lua mai mult să vă explic, dar mai există un tip remarcabil de referat: Referatul-listă de obiecții. Cu asta mi-ar plăcea și mie să ajut dacă ieșim la bibliotecă. În nici un caz nu trebuie să fie sub 5 obiecții, ne-ar obliga să gândim când le elaborăm. Pot spera la nota 10 odată ce se strâng peste 10, și preferabil un număr impar (ca să pară natural) de obiecții. E ideal ca măcar o treime dintre ele să aibă trimiteri textuale la alți filosofi care le-au formulat (Folosiți cu încredere Stanford Encyclopedia). Nu orice text filosofic se potrivește, trebuie ales ceva căruia i se poate obiecta din perspectiva simțului comun (Spinoza, Hegel, Popper). În Concluzie mi-ar plăcea să spuneți că "O eventuală dezbatere pornită de la câteva dintre cele mai puternice obiecții formulate aici ar putea arăta mai bine îndreptățirea lor".

Se înțelege de la sine că fiind prietenii mei nu veți face greșeli:
-dubii asupra a ce înseamnă exact "referat" . Ca și pentru profesori, referatul trebuie să justifice existența notei, un fel de fișă de bibliotecă eliberat pentru că ai fi studiat ceva, clar și ușor de citit (chiar și pentru seminariștii profesorilor)
-citirea sau ascultarea sfaturilor profesorilor pentru scrierea unui referat, pe post de școală de duminică: "fii clar, fii modest, spune ceea ce crezi, informați-vă despre ceea ce scrieți".
-greșeli gramaticale. De altfel, trebuie să vă antrenați în arta de a scrie referate filosofice doar cu șase verbe: "a fi", "a spune", "a susține", "a putea", "a trebui" și "a dori"
-prezentare neîngrijită: sunt profesori care nu dau notă decât pe note de subsol, titlu și structură declarată, dar toți vor fi impresionați dacă puneți foaie introductivă doar cu titlul și numele meu, dacă textul e în Garamond, paginile sunt numerotate, bibliografia completă (numerotate, NUME, " , ", Prenume, Titlu îngroșat, sursă), notă de subsol la fiecare citat. Chiar dacă referatul are trei pagini, nu ezitați să consumați rezervele strategice de țiple, poate măcar ele vor fi cuiva de folos.
-greșeli de stil: nu îmi trebuie probleme de Limbaj la Modernă ori invers și veți folosi în referate câte un registru adverbial: "prin urmare", "necesar", "în momentul imediat următor","exact...", "riguros", "cu claritate", "intermediat", "în mod obiectiv" (la teoretice și logice), "așadar", "necesarmente", "de îndată", "însuși...", "uman", "foarte simplu", "în mod indirect", "în spiritul adevărului" (la istorice și hermeneutice), "astfel", "obligatoriu", "apoi", "chiar ....", "pragmatic", "transparent", "mediat", "pur și simplu" (la politice)
-plagiat. În cel mai rău caz, vă veți uita pe site-uri și veți vedea ce să scrieți în acele mici bucăți de referat bun în care trebuie să le întorci din condei. Este foarte simplu: ținând cont că pe http://plato.stanford.edu sunt zeci de pagini pe orice subiect altfel anost, sunt ușor de selectat două-trei propoziții refrazabile pentru a da o anumită distincție sclipitoare referatului.
-cacofonii, cu excepția a 2-3 în fiecare referat pentru cursurile de teoretică, pentru a arăta că nu stilul îngrijit mă interesează în filosofie
-depunerea la căsuța profesorului până la ora H în ziua Z (în special vineri) ; cam toți profesorii care dau asemenea termene vin de fapt după 1-2 zile să le ridice
-depunerea la deadline în general; dacă tot nu aveți chef să dați examenul pentru mine, e mult mai eficient să ignorați deadlineul (de cu 2-3 săptămâni înainte) și să o lăsăm pe vară, când putem apărea, precum ghioceii, cu referatul în ziua de restanță.

În încheiere, doresc să adresez mulțumiri Facultății de Filosofie: am orbecăit mai bine de 3 ani pentru a găsi aceste soluții formale în materie de referate, în loc să fiu atenționat că se organizează semestrial concursuri de conținuturi: "Cine trece mai ușor prin facultate?" între două tabere principale:

Studenții din Villabajo:
Pot fi considerați excesiv de normali, își găsesc trei teme de referat cu care încep și încheie facultatea (evident, drumul gândirii este un plagiat flagrant de sine). Eu aș alege:
-traducerea lui Eminescu la diferite fragmente din Critica Rațiunii Pure (merge la Modernă, Contemporană, Epistemologie, Fil științei, poate Filosofie și religie, poate Fil. Matematicii, poate TCS șamd)
-2 concepții liberale/libertariene: Mill și (acum intră, în funcție de curs Hegel, Kant, Hobbes, Popper, Friedman, von Mises, Hayek, Schumpeter, Locke, Keynes, Nozick șamd) merge cu modificări la fil.greacă, sigur la toată catedra de moral-politică, și ocazional, la filosofia culturii ("Retorica libertariană la Friedrich Hayek și Milton Friedman" sau, mai bine, "Valoarea culturală și estetică pentru libertarieni")
-Pozitivism și depășirea pozitivismului: este eligibil cam la orice curs care nu e politic sau de filosofie antică și modernă: dă foarte bine la evoluția carierei filosofice dacă primul și ultimul referat în Facultatea de Filosofie sunt pe Carnap (primul pro, ultimul contra)

Studenții din Villariba: își aleg o singură preocupare maladivă de care se țin 4 ani:
-Karl Popper: e pe post de Knorr Delikat, merge la aproape orice curs, de la Greacă la Minții. Unde mai pui avantajul că piața de popperieni nu e ocupată încă, poți să ajungi celebru prin diferite alte facultăți sau cercuri culturale. Sunt foarte surprins de altfel că nimeni nu se impune cu Mill în facultate, deși e preferatul tuturor la licență; în urma unui minim studiu, ai putea folosi Mill (fiind de trei ori mai ușor ca Aristotel) cam la toate cursurile cu sau fără formule, la filosofie greacă poți plagia din poeziile lui (am auzit că a luat și premii în tinerețe, nu văd de ce s-ar supăra cineva), la filosofia matematicii sau filosofie socială are o oarecare contribuție, îl critică și Frege (precis se gândea la studenții de Limbajului în lipsă de subiecte)
-O pasiune declarată care să inhibe profesorii, un filosof ciudat, împotriva căruia nu există atâtea contestări clasice (deci nu Hegel, Schopenhauer sau Fichte, deși v-ați putea plănui cândva un Schelling, ținând cont că a trăit destul să-l critice pe Hegel). Vă recomand totuși un Kierkegaard (nu trebuie să știți despre el decât că avea ce avea cu creștinismul și că îl laudă undeva Wittgenstein) sau Plotin, ei sunt pe un trend pozitiv; și Heidegger era bun acum 10 ani dar între timp s-a fumat, nu mai te poți duce nici măcar la Origini să spui că îți place Heidegger. Pentru generațiile viitoare, prevăd recuperarea materialiștilor francezi de secol 18, plus Peirce și Bergson. Nu-mi imaginez decât profesori cu suflet hain care ar pica un student declarat-pasionat de Voltaire.
-Modelul meu personal sunt acei studenți care nu înțeleg texte și nu folosesc nume sau exemple, dar se descurcă în contestarea ideilor de aiurea. Preocuparea lor principală este să uite tot ce reușesc să înțeleagă, bucurându-se probabil că află lucruri noi mereu. Nou născuți de patru ori pe lună, într-o săptămână se ceartă cu profesorii, într-alta cu studenții. Au astfel probleme la referate, dar vin puternic din spate la "soluții alternative", în special la cursurile absconse lăsate și ele de Providență, la care nu contează referatul: vorbesc cu profesorul o dată, vorbesc a doua oară, se ceartă, se împacă, transformă seminarele în ore de dezvoltare personală, iar se ceartă, după care iau 5 sau... pică o dată, pică a doua oară, chiar și a treia oară, a patra oară promit că-și schimbă modulul sau că se angajează și trec.