Numarul curent:

Principal

Interviu

Viaþã studenþeascã

Critice

Ediþie specialã

Studii ºi eseuri

Literaturã ºi Arte

Sumar de ediþie

Numarul curent in format pdf

 

Scurt pe 3,14

 

Facultatea de Filosofie are în sfârşit un site funcţional! Îl găsiţi la www.ub-filosofie.ro/  şi arată interesant ca design: în centrul paginii e imaginea mare a clădirii facultăţii şi o bufniţă iţindu-se misterios din spatele ei. Din păcate laudele trebuie să se oprească aici. Informaţia de pe site e ca şi inexistentă: un PDF vechi cu admiterea la master, o lista cu catedrele şi profesorii aferenţi (by the way, lista are cel puţin o greşeală, dl. Sebastian Grama e trecut ca membru şi la Catedra de Filosofia culturii, şi la Teoretică). Şi, pe prima pagină, triumfător, un textuleţ dinamic ne anunţă că la Filosofie nu se mai dă admitere. O facultate care vrea să atragă cât mai mulţi studenţi ar trebui să aibă o strategie de marketing pusă la punct şi cum site-ul facultăţii e ceva esenţial- o carte de vizită- el nu ar trebui neglijat. Pentru comparaţie, a se vedea site-ul ASE-ului care ar putea şi singur să aducă studenţi facultăţii, în lipsa oricărei alte reclame: www.ase.ro/site/index.asp Dacă ar exista un astfel de marketing şi la noi, poate nu ar mai fi nevoie să renunţăm la admitere ca să atragem mai mulţi studenţi (L.M)

O perspectivă personală mai concretă asupra siteului puteţi găsi în pagina 5, sub semnătura lui Răzvan Ilie. Ce n-a observat nici autorul articolului, nici autoarea ştirii de mai sus este că adresa "publică" a facultăţii este una de Yahoo: ubfilosofie@yahoo.com. Am adăugat în lista proprie de Yahoo Messenger respectiva adresă, de-abia aştept să-l prind online pe dl prof. Brâncoveanu, să-i spun că sunt un viitor student şi să-l întreb în ce an se studiază Eminescu. Sper că poza sa de pe Messenger nu va fi cea de pe site; eventual poate fi cea a dlui decan Dumitru. (M.C)

Apropo de poze, imagini şi alte chestiuni corelate, nu înţeleg de ce ţine morţiş Facultatea de Filosofie la simbolul bufniţei care tocmai de marketing nu este bun; Mai ales în cultura română unde bufniţa e asociată, cum e normal pentru o pasăre cu ţinută rigidă, privire fixă şi cântec sacadat, cu moartea. Spunea undeva Lenin că râma este fertilizatorul solului şamd. Iată că Facultatea de Agronomie ar trebui /ar fi trebuit să-şi aleagă drept simbol o râmă, poate chiar două, trei. Oricum, chiar ideea de a asocia un domeniu teoretic cu o singură imagine este foarte discutabil: ce ar trebui să aleagă economia? Banii ? În fine, e totuşi preferabil să ai ca fundal pe siteul Facultăţii de Filosofie o bufniţă (dar să fie bufniţă, nu extraterestru), nu "Platon" scris caligrafic de clasa a IIa, cu albastrul băncilor de tablă din parcuri (M.C)

    O perspectivă pe cît de frumoasă pe atît de tragică asupra vieţii aparţinînd unei scrieri a lui Luigi Pirandello, un bărbat frumos care se pricepe la ceea ce face (Marcel Iureş), un regizor apreciat (Liviu Ciulei), cîteva lacrimi smulse de la cei mai emotivi, momente delicioase care-şi ating scopul chiar şi printre cei mai rigizi, stîrnindu-le rîsul, dar mai ales un monolog care reuşeşte să traducă o trăire, păstrîndu-i autenticitatea. Cel puţin mie mi-a dat impresia asta. Transmite emoţia celui care ascultă, îl face să iasă din rolul de spectator, îl cheamă să trăiasca. O piesă de la care ieşi zguduit, cu vederea tulburată şi cu gîndurile rătăcind te miri pe unde. O piesă la sfîrşitul căreia ar trebui interzise discuţiile despre coada de la garderobă, despre temperatura scăzută de afară, despre ultima bîrfa despre cine ştie care "vedetă" şi exemplele pot continua. Chiar ne lăsăm smulşi din orice moment de brutalitatea realităţii? Duceţi-vă să vedeţi "Henric al IV-lea". Dacă nu v-am convins eu, poate vă convinge afişul. Da, afişul. Priviţi-i mîinile neputincioase. Sau poate e doar o impresie de neputinţă. Sau poate o să vă convingeţi singuri ce e. (A.C.)

De ce le place atâtor profesori tineri Daniil Harms, de care cei mai mulţi dintre voi nici n-au auzit? De exemplu, Dl Grama îl menţionează în interviul din acest număr printre influenţe, dl. Ştefanov a scris literatură într-un stil asemănător (pe fil_unibuc, în Files). Răspunsul este foarte simplu: pe vremea lor, revistele umoristice pentru tineri filosofi erau "Şopârla" şi "Urzica", unde se publicau mici pastile semnate de Harms. Acele pastile, cu steluţe, ceruri diafane şi diferite întâmplări minunate au făcut mult pentru studenţii în Filosofie (I.M)

Ştirile revistei

Destul de multe articole promise date lipsă la apel: Continuarea la "Complotul scandalului din Sala 1" (caz de boală), "Conceptul de la pagina 7" (probleme tehnice), Rubrica de filme şi muzică (probleme de deadline)

Legat de tema ediţiei speciale: v-aţi întrebat vreodată ce ajung referatele voastre după ce îşi dau sfârşitul firesc în braţele unei note? În afară de câţiva profesori (foarte puţini!!) care le restituie studenţilor, referatele ajung la coş. Se aude chiar că profesorii cu şemineu dintr-o catedră pragmatică fac focul cu ele. Altfel, dacă sunt printate pe o singură parte, sunt folosite de profesori ca suport de scris. Am fost cândva la consultaţii şi foile pe care profesorul îmi desena diverse scheme erau cele ale unui referat vechi de filosofia minţii (corectat de Gabi Vacariu, am văzut scris pe marginea textului "nu aduci nici un argument pentru asta..." ); era un teanc întreg de astfel de referate pe dulap. Aş vrea să protestez pentru această folosire ilegitimă a muncii intelectuale a studenţilor şi aş propune instituirea unei arhive naţionale de referate. În caz că se va ridica dintre noi un Kripke, să ştim unde să-i găsim păcatele tinereţilor.

La patru numere de la paradoxala încercare eşuată de a face o ediţie specială "Paradoxuri filosofice", puteţi citi cele 6 pagini ale Ediţiei speciale "Referatele studenţilor" (EDIT 9-14), ce au crescut revista la 16 pagini. Din numărul următor, încercând să răspundem celor 250 de vizitatori unici pe site şi studenţilor cititori din facultate, vom publica o listă de teme generale, discutate la şedinţa de redacţie, urmând să acordăm premii în cărţi celor care fac efortul şi se implică în a scrie un articol bun pe una din respectivele teme. Pentru numărul 8 al revistei, vă cerem deja articole pe tema "Politică şi filosofie". Revista@filos.ro !

În două săptămâni (până miercurea trecută) se strânseseră în urna revistei, poziţionată exact în dreapta panoului de ziare şi reviste din faţa Sălii 1, 20.000 lei (2 RON). Mulţumim celor care au contribuit. O copie xeroxată a revistei costă 6400 de lei, măcar profesorii ar trebui să depună această sumă în urnă, mai ales dacă iau mai multe exemplare pentru prieteni, din puţinele 100 xeroxate din banii membrilor echipei de redacţie. Odată cu a doua schimbare radicală a revistei Luni (odată cu ISSN ul), se va încerca varianta unei sponsorizări. Până atunci, citiţi revista color în PDF de pe Internet şi contribuiţi după salarii. Alte locuri unde se poate găsi revista Luni: pe panou -afişată color, la bibliotecă -2 exemplare color (cu toată arhiva), la Secretariat -un singur exemplar color.

În ciclul "perestroika und glasnost", începând cu următoarea şedinţă de redacţie, o vom înregistra şi pune pe site înregistrarea acesteia, este mult prea amuzantă pentru a nu o reţine pe vecie. După ce completaţi (neapărat) chestionarul de evaluare a revistei, puteţi merge acasă şi să ne trimiteţi o ştire critică despre întrebările din chestionar. Sau chiar un articol. Veniţi apoi la şedinţa de redacţie ca să fiţi înregistrat. Şi apoi tot aşa

---

Ce se mai întâmplă în filosofie

Pe 13 februarie, la 86 de ani, a murit Peter F. Strawson, filosof oxfordian. A devenit celebru de tânăr când, la 29 de ani, a criticat teoria descripţiilor a lui Russell din perspectiva limbajului comun. Mai apoi, dornic de alte lupte intelectuale, i-a atacat pe Austin şi Quine. De-a lungul întregii sale vieţi a fost un om incomod pe tărâmul disputelor filosofice dar ştia să recupereze totul în plan uman: era foarte politicos cu adversarii săi şi se purta plin de curtoazie şi tact cu ei. Cu Quine chiar s-a împrietenit după câţiva ani în care i-a tot atacat Cele două dogme împreună cu Grice. Ca şi lui Dostoievski, îi plăceau jocurile de tactică militară cu soldăţei -prefera să le joace cu prieteni istorici. Ar fi vrut să fie poet mai degrabă decât filosof dar şi-a dat singur seama că nu are talent. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Individuals scrisă în 1959, al cărei scop era "să prezinte trăsăturile generale şi structurale ale schemei conceptuale în termenii căreia gândim despre lucrurile particulare."

· Despre caricaturile daneze s-a vorbit mult şi filosofii au avut şi ei ceva de spus. De pildă R. Dworkin, într-un articol din The Guardian, a susţinut că e bine să nu fie republicate şi în ziarele britanice pentru că ar îndurera nenecesar cetăţenii musulmani. Chiar şi cei care ar înţelege că intenţiile caricaturiştilor nu sunt de a jigni sau blasfemia ar rămâne totuşi cu un sentiment amar. Această autocenzură a presei englezeşti nu este relevantă pentru libertatea cuvântului în Anglia, care trebuie să rămână nealterată.

· La Editura Northwestern University Press a apărut cartea Heidegger and Plato, Toward dialogue, editată de Catalin Partenie şi Tom Rockmore. Cartea explorează relaţia complexă între gândirea heideggeriană şi cea a lui Platon; una din tezele centrale ale cărţii ar fi că Heidegger a încercat o lectură care să-l apropie pe Platon şi a sfârşit prin a se înstrăina mai mult de gândirea lui. Printre autorii de eseuri în această carte, cităm: Theodore Kisiel, Cătălin Partenie, Enrico Berti, Johannes Fritsche, Stanley Rosen.