Dosar: Articole scrise pentru cursul de Cultură politică
Branding lenea
de Ioana Calen
De curând, prietena
mea cea mai bună (cine se aseamănă se adună), a descoperit motivul
pentru care suntem așa. Eram amândouă convinse că în spatele
aparentei delăsări și plăceri de a nu face aproape nimic (sau cel
puțin nimic constructiv) trebuie să existe ceva care să justifice
această atitudine. Există o teorie1 conform căreia oamenii au
obiective instrumentale și obiective diversive. Atâta timp cât
oamenii au obiective instrumentale, sunt mult prea preocupați și
concentrați să își atingă acele obiective, și au tendința să observe
doar acele lucruri care pot duce într-un fel sau altul la o
finalitate. Celălalt tip de comportament, acela al turistului, al
omului care este în vacanță sau, spus într-un fel mai pitoresc, al
unui gură-cască, produce un alt tip de percepție a realității, mult
mai rafinată, întrucât aceștia din urmă trăiesc experiența de dragul
experienței. Comportamentul instrumental inhibă răspunsul estetic în
timp ce comportamentul "diversiv" îl alimentează și dezvoltă. În
acest fel, oamenii care nu își propun să facă nimic concret, care
trăiesc într-o continuă așteptare de a se întâmpla ceva, au mult mai
multe șanse să observe lucruri care altora le scapă din vedere, să
asimileze informații inaccesibile acelora care sunt continuu
îngropați în probleme și preocupați să gasească soluții cât mai
rapide și mai eficiente pentru a realiza ce își propun.
Așadar, noi nu suntem nicidecum leneșe, avem doar un alt tip
de a interacționa cu lumea și mediul in care trăim, un alt tip de
adaptabilitate la ritmul din ce în ce mai alert și la
competitivitatea din ce în ce mai mare din toate domeniile, care
duce adesea la o atitudine agresivă și meschină ipocrit justificată
de lupta pentru o poziție mai bună în societate, de necesitatea de a
fi mereu "pe val", de nevoia de a se afirma etc.
Există în România (și nu numai) o categorie de tineri care, deși
sunt la vârsta la care ar fi trebuit de mult să se apuce să facă
ceva în viață (sau măcar să își facă o idee despre ce vor ei să facă
cu viața lor), se trezesc în fiecare zi la prânz, își deschid
computerul, se loggează pe Yahoo Messenger, pe Mirc, își citesc
horoscopul online, citesc toate ziarele și revistele de pe net,
descarcă două trei filme pe zi de pe net și le urmăresc imediat ce
s-au descărcat, după care le șterg, să nu ocupe spațiu pe hard disc,
joacă aproximativ 4-5 ore pe zi jocuri în rețea, și navighează pe
siteuri de specialitate (vezi www.mintrubbing.org,
www.shutthefuckupbitchandmakemeasandwich.org, www.gigel.org,
www.isitnovember.org, www.sendmeadollar.org, www.uncyclopedia.org,
etc.).
Majoritatea oamenilor îi consideră pe acești tineri niste
scursuri ale societății, niște paraziți și niște ratați care nu sunt
în stare să facă nimic cu viața lor, niște
piedevarătercheabercheataiefrunzelacâini, pleava societății etc.
Sincer, mi se pare o mare nedreptate. În primul rând, foarte mulți
dintre acești tineri au inteligența peste medie, de cele mai multe
ori au o cultură generală foarte bogată, și dau dovadă de foarte
multă ingeniozitate și originalitate. O dovadă a acestor lucruri
sunt chiar site-urile pe care acești tineri le-au conceput. De
exemplu, www.uncyclopedia.org este o operă de artă plină de
inteligență, umor și (auto)ironie, care se vrea o replică la mama
wikipedia.org și la tata google.com (le transmitem respectele
noastre cu această ocazie) ......
În acest site există
o descriere amănunțită a României, din toate punctele de vedere:
economic, geografic, social, politic și cultural, foarte simpatică
și de cele mai multe ori cinică, însă nelipsită de umor și o doză
foarte mare de sarcasm ("One of the most important tourist
atractions in Romanian mountains are the Stone Bitches, also known
as Babele, and the Stoned Dude, also known as Sfinx".). Site-ul este
conceput ca o enciclopedie online, din care oamenii pot afla lucruri
off the record.
Să nu mai vorbim de www.gigel.org, care lansează de foarte multe ori
trenduri (sub)culturale în rândul tinerilor! De fiecare dată cand
aud o replică sau o înjurătură originală, există o șansă foarte mare
ca ea să fie de pe acest site. Daca vrei să găsești definiția
cocalarului, a pateului, jocuri stupide și amuzante, știri de
specialitate, cele mai bune poante și glume, ăsta este cel mai
potrivit loc. www.mintrubbing.org care a instituționalizat "frecarea
de mentă", ridicând-o la rang de "sport național" este deja clasic,
având mii de vizitatori în fiecare zi și câștigând din ce în ce mai
mulți adepți, pentru că există și o organizație a "frecătorilor de
mentă".
Niciodată nu o să înțeleg de ce acești tineri care populează
și animează cyberspace-ul sunt desconsiderați. Ei de fapt au foarte
multă trebă în fiecare zi și cred că argumentele de genul "sunt
antiproductivi, nu fac nimic toată ziua, își pierd timpul" sunt
superficiale și nu pot fi susținute. Și, într-un fel sau altul, toți
românii freacă menta, fie că o fac la școală, la serviciu, sau
acasă. Și nu văd nimic rău în asta. Dimpotrivă, mi se pare un mod
foarte bun de a opune rezistență sistemului, de a lupta împotriva
falselor valori promovate de lumea capitalistă, de a nu se lăsa
atinși de microbul lăcomiei. Ei refuză pur și simplu să facă parte
din mulțimea de sclavi spălați pe creier care se trezesc în fiecare
dimineață cu singura grijă de a se duce cât mai repede la serviciu,
să poată munci pe rupte până seara târziu cu singurul scop de a-și
îmbogăți patronii, care, în schimb, le dau în fiecare lună o sumă
mai mare sau mai mică de bani, pe care ei oricum ori nu au timp să o
cheltuiască, ori este atât de mică încât după ce își plătesc toate
datoriile și facturile nu mai au ce cheltui. Probabil maximum de
distracție la care pot ei spera este perioada de training în care
merg împreună cu colegii lor în weekend la munte sau la mare pe
banii companiei, cand se îmbată în fiecare noapte, își dau în petec,
își manifestă toate frustrările și ajung să se comporte mai rău ca
niște adolescenți scăpați de sub control de diriginta lor într-o
tabără de vară. Și toate astea se întâmplă din cauză că ei nu au
altă supapă, nu au altă modalitate de a se distra și relaxa, fiind
non stop preocupați să rezolve probleme care nu le aparțin.
Din fericire, românii nu au șanse prea mari să ajungă
"workoholics", tocmai pentru că ei au un mecanism foarte bun de
apărare care de cele mai multe ori se manifestă prin lene. Cred că
eroul și modelul celor mai mulți dintre români este binecunoscutul
personaj Ignatius J. Reilly din "Conjurația imbecililor"2., acest
bildungsroman al românilor. Deși, la prima vedere, acest personaj
pare un ratat și un leneș, ajungând, în pofida studiilor sale
înalte, să trăiască din banii mamei sale la peste 30 de ani, și
nefăcând nimic toată ziua, doar o minte necizelată și insensibilă ar
putea spune despre el că este un pierdevară. De fapt, acest gânditor
sensibil și profund, acest analist incomod al timpurilor noastre nu
poate fi înțeles cu ușurință de mințile pervertite de spiritul
capitalist al mediului în care trăiesc. Cu o viziune lucidă și plină
de înțelepciune asupra lumii3., acest personaj este un foarte atent
observator și critic al lumii contemporane, care probabil, dacă nu
ar fi avut o sănătate atât de precară, cu siguranță ar fi scris
niște lucrări care ar fi zdruncinat omenirea din temelii.
La insistențele mamei sale, o femeie lipsită de educație,
incapabilă să îl înțeleagă pe propriul fiu, se plânge tot timpul că
trebuie să îl întrețină și că nu face nimic în casă, ba mai mult
decât atât, susține că este tratată cu lipsă de respect, Ignațius
are mai multe tentative de a se angaja, pentru a-și câștiga singur
traiul, dar nu reușește să se adapteze niciodată la mediul de lucru.
Aceasta este o dovadă în plus a faptului că oamenii cu adevărat
valoroși nu trebuie să își consume energia și sănătatea (să nu uităm
de câte ori era să se accidenteze Ignatius la serviciu și de câte
ori a avut probleme cu valva din cauza stresului) pentru că ei au o
misiune mult mai importantă, și anume aceea de a medita încotro se
îndreaptă lumea, cât de mult au decăzut oamenii în ultimele decenii
și la nenumăratele atrocități care se petrec la ora actuală peste
tot în lume. Ce ne-am face dacă toți oamenii din lume s-ar apuca să
robotească și să își consume toate resursele și energia pentru niște
scopuri atât de mundane...!
Poporul român este plin de astfel de personaje, pe cât de
simpatice pe atât de necesare bunului mers al societății, minunat
ilustrate si in reclamele de gen Unirea sau vodka Skandenberg
("Pentru bărbați care au ceva de spus"). Din punctul meu de vedere,
ar trebui să fim mândri că românii sunt un neam atât de lent.
Etimologic și nu numai, lenea se asociază cu lentoarea, cu
încetinirea mișcărilor și chiar sistarea lor în imobilitate4.. În
lumea în care trăim, timpul este unul dintre cele mai prețioase
lucruri, oamenii sunt obsedați de productivitate și eficiență, iar
boliile cele mai frecvente apar din cauza stresului ce intervine
atunci când oamenii sunt atât de presați de timp și încearcă să facă
cât mai multe lucruri în cât mai puțin timp. Din acest punct de
vedere, România este o oază de liniște și sănătate, în care oamenii
se gândesc mai întâi de două ori înainte de a se apuca de treabă, și
stiu cum să își conserve energia într-un mod înțelept.
În plus, lenea are efecte extrem de benefice pe plan politic.
Având în vedere faptul că majoritatea parlamentarilor români sunt
oameni imbecili, analfabeți, incompetenți, lipsiți de simț politic
și neinteresați de binele public, de problemele actuale ale
societății românești și alte lucruri de care nu au auzit niciodată,
nici nu vreau să mă gândesc ce ar putea face și ce legi ar putea să
le treacă prin cap să voteze, dacă chiar s-ar obosi să meargă la
serviciu sau nu ar dormi în Parlament, atunci când totuși sunt
prezenți la dezbateri. În fiecare seară când se uită la televizor,
poporul român răsuflă ușurat urmărind imaginile de la știri cu
parlamentarii care dorm, citesc ziarul sau se joacă pe telefoanele
ultrasofisticate cumpărate din banii publici, tocmai pentru a le
distrage atenția de la discuții și pentru a-i împiedica să se
implice prea mult sau să ia prea în serios munca de parlamentar.
Acestea fiind spuse, cred că ar trebui să încercăm cu toții
să fim puțin mai leneși, să stăm o clipă să ne gândim, înainte de a
ne ne apuca de treabă, să ne întrebăm de fiecare dată "what's the
point?!" și să mai cercetăm încă o dată dacă nu cumva viața noastră
poate continua liniștită și fără ca noi să mai depunem acel efort,
care s-ar putea dovedi în final inutil. Risipa de energie și
nesăbuința cu care oamenii își consumă resursele fizice și psihice
este un mare păcat al zilelor noastre, și mai devreme sau mai târziu
va trebui să luăm în considerație efectele nefaste pe care le poate
avea pe termen lung.
Note:
1. Tom F. Heath: "Behavioral and Perceptual Aspects of the
Aesthetics of Urban Environments" Cambridge Universitz Press, 1988
2. John Kennedz Toole, "Conjurația imbecililor", editura Polirom,
2005
3. Vezi Reilly, Igantius, J: "Sângele de pe mâinile lor: Crima
existentă prin sine. Scrieri aupra unor serii de abuzuri din Europa
secolului al XVI-lea"; Monografie, două pagini, 1950, Secția Cărți
rare, coridorul din stânga, etajul 3, Biblioteca Memorială
Howard-Tilton, Universitatea Tulane, New Orleans 18, Luisiana
4. vezi Dana Canurschi, "Ontologia lenei", conferință ținută cu
ocazia faptului că autoarea acesti articol o ignoră de prea mult
timp si nu se duce cu ea la o țigară, pentru că trebuie să își
stoarcă creierii și energia lucrând la acest eseu.