Dosar: Articole scrise pentru cursul de Cultură politică

Branding lenea

de Ioana Calen

    De curând, prietena mea cea mai bună (cine se aseamănă se adună), a descoperit motivul pentru care suntem așa. Eram amândouă convinse că în spatele aparentei delăsări și plăceri de a nu face aproape nimic (sau cel puțin nimic constructiv) trebuie să existe ceva care să justifice această atitudine. Există o teorie1 conform căreia oamenii au obiective instrumentale și obiective diversive. Atâta timp cât oamenii au obiective instrumentale, sunt mult prea preocupați și concentrați să își atingă acele obiective, și au tendința să observe doar acele lucruri care pot duce într-un fel sau altul la o finalitate. Celălalt tip de comportament, acela al turistului, al omului care este în vacanță sau, spus într-un fel mai pitoresc, al unui gură-cască, produce un alt tip de percepție a realității, mult mai rafinată, întrucât aceștia din urmă trăiesc experiența de dragul experienței. Comportamentul instrumental inhibă răspunsul estetic în timp ce comportamentul "diversiv" îl alimentează și dezvoltă. În acest fel, oamenii care nu își propun să facă nimic concret, care trăiesc într-o continuă așteptare de a se întâmpla ceva, au mult mai multe șanse să observe lucruri care altora le scapă din vedere, să asimileze informații inaccesibile acelora care sunt continuu îngropați în probleme și preocupați să gasească soluții cât mai rapide și mai eficiente pentru a realiza ce își propun.
    Așadar, noi nu suntem nicidecum leneșe, avem doar un alt tip de a interacționa cu lumea și mediul in care trăim, un alt tip de adaptabilitate la ritmul din ce în ce mai alert și la competitivitatea din ce în ce mai mare din toate domeniile, care duce adesea la o atitudine agresivă și meschină ipocrit justificată de lupta pentru o poziție mai bună în societate, de necesitatea de a fi mereu "pe val", de nevoia de a se afirma etc.
Există în România (și nu numai) o categorie de tineri care, deși sunt la vârsta la care ar fi trebuit de mult să se apuce să facă ceva în viață (sau măcar să își facă o idee despre ce vor ei să facă cu viața lor), se trezesc în fiecare zi la prânz, își deschid computerul, se loggează pe Yahoo Messenger, pe Mirc, își citesc horoscopul online, citesc toate ziarele și revistele de pe net, descarcă două trei filme pe zi de pe net și le urmăresc imediat ce s-au descărcat, după care le șterg, să nu ocupe spațiu pe hard disc, joacă aproximativ 4-5 ore pe zi jocuri în rețea, și navighează pe siteuri de specialitate (vezi www.mintrubbing.org, www.shutthefuckupbitchandmakemeasandwich.org, www.gigel.org, www.isitnovember.org, www.sendmeadollar.org, www.uncyclopedia.org, etc.).
    Majoritatea oamenilor îi consideră pe acești tineri niste scursuri ale societății, niște paraziți și niște ratați care nu sunt în stare să facă nimic cu viața lor, niște piedevarătercheabercheataiefrunzelacâini, pleava societății etc. Sincer, mi se pare o mare nedreptate. În primul rând, foarte mulți dintre acești tineri au inteligența peste medie, de cele mai multe ori au o cultură generală foarte bogată, și dau dovadă de foarte multă ingeniozitate și originalitate. O dovadă a acestor lucruri sunt chiar site-urile pe care acești tineri le-au conceput. De exemplu, www.uncyclopedia.org este o operă de artă plină de inteligență, umor și (auto)ironie, care se vrea o replică la mama wikipedia.org și la tata google.com (le transmitem respectele noastre cu această ocazie) ......

    În acest site există o descriere amănunțită a României, din toate punctele de vedere: economic, geografic, social, politic și cultural, foarte simpatică și de cele mai multe ori cinică, însă nelipsită de umor și o doză foarte mare de sarcasm ("One of the most important tourist atractions in Romanian mountains are the Stone Bitches, also known as Babele, and the Stoned Dude, also known as Sfinx".). Site-ul este conceput ca o enciclopedie online, din care oamenii pot afla lucruri off the record.
Să nu mai vorbim de www.gigel.org, care lansează de foarte multe ori trenduri (sub)culturale în rândul tinerilor! De fiecare dată cand aud o replică sau o înjurătură originală, există o șansă foarte mare ca ea să fie de pe acest site. Daca vrei să găsești definiția cocalarului, a pateului, jocuri stupide și amuzante, știri de specialitate, cele mai bune poante și glume, ăsta este cel mai potrivit loc. www.mintrubbing.org care a instituționalizat "frecarea de mentă", ridicând-o la rang de "sport național" este deja clasic, având mii de vizitatori în fiecare zi și câștigând din ce în ce mai mulți adepți, pentru că există și o organizație a "frecătorilor de mentă".
    Niciodată nu o să înțeleg de ce acești tineri care populează și animează cyberspace-ul sunt desconsiderați. Ei de fapt au foarte multă trebă în fiecare zi și cred că argumentele de genul "sunt antiproductivi, nu fac nimic toată ziua, își pierd timpul" sunt superficiale și nu pot fi susținute. Și, într-un fel sau altul, toți românii freacă menta, fie că o fac la școală, la serviciu, sau acasă. Și nu văd nimic rău în asta. Dimpotrivă, mi se pare un mod foarte bun de a opune rezistență sistemului, de a lupta împotriva falselor valori promovate de lumea capitalistă, de a nu se lăsa atinși de microbul lăcomiei. Ei refuză pur și simplu să facă parte din mulțimea de sclavi spălați pe creier care se trezesc în fiecare dimineață cu singura grijă de a se duce cât mai repede la serviciu, să poată munci pe rupte până seara târziu cu singurul scop de a-și îmbogăți patronii, care, în schimb, le dau în fiecare lună o sumă mai mare sau mai mică de bani, pe care ei oricum ori nu au timp să o cheltuiască, ori este atât de mică încât după ce își plătesc toate datoriile și facturile nu mai au ce cheltui. Probabil maximum de distracție la care pot ei spera este perioada de training în care merg împreună cu colegii lor în weekend la munte sau la mare pe banii companiei, cand se îmbată în fiecare noapte, își dau în petec, își manifestă toate frustrările și ajung să se comporte mai rău ca niște adolescenți scăpați de sub control de diriginta lor într-o tabără de vară. Și toate astea se întâmplă din cauză că ei nu au altă supapă, nu au altă modalitate de a se distra și relaxa, fiind non stop preocupați să rezolve probleme care nu le aparțin.
    Din fericire, românii nu au șanse prea mari să ajungă "workoholics", tocmai pentru că ei au un mecanism foarte bun de apărare care de cele mai multe ori se manifestă prin lene. Cred că eroul și modelul celor mai mulți dintre români este binecunoscutul personaj Ignatius J. Reilly din "Conjurația imbecililor"2., acest bildungsroman al românilor. Deși, la prima vedere, acest personaj pare un ratat și un leneș, ajungând, în pofida studiilor sale înalte, să trăiască din banii mamei sale la peste 30 de ani, și nefăcând nimic toată ziua, doar o minte necizelată și insensibilă ar putea spune despre el că este un pierdevară. De fapt, acest gânditor sensibil și profund, acest analist incomod al timpurilor noastre nu poate fi înțeles cu ușurință de mințile pervertite de spiritul capitalist al mediului în care trăiesc. Cu o viziune lucidă și plină de înțelepciune asupra lumii3., acest personaj este un foarte atent observator și critic al lumii contemporane, care probabil, dacă nu ar fi avut o sănătate atât de precară, cu siguranță ar fi scris niște lucrări care ar fi zdruncinat omenirea din temelii.
    La insistențele mamei sale, o femeie lipsită de educație, incapabilă să îl înțeleagă pe propriul fiu, se plânge tot timpul că trebuie să îl întrețină și că nu face nimic în casă, ba mai mult decât atât, susține că este tratată cu lipsă de respect, Ignațius are mai multe tentative de a se angaja, pentru a-și câștiga singur traiul, dar nu reușește să se adapteze niciodată la mediul de lucru. Aceasta este o dovadă în plus a faptului că oamenii cu adevărat valoroși nu trebuie să își consume energia și sănătatea (să nu uităm de câte ori era să se accidenteze Ignatius la serviciu și de câte ori a avut probleme cu valva din cauza stresului) pentru că ei au o misiune mult mai importantă, și anume aceea de a medita încotro se îndreaptă lumea, cât de mult au decăzut oamenii în ultimele decenii și la nenumăratele atrocități care se petrec la ora actuală peste tot în lume. Ce ne-am face dacă toți oamenii din lume s-ar apuca să robotească și să își consume toate resursele și energia pentru niște scopuri atât de mundane...!
    Poporul român este plin de astfel de personaje, pe cât de simpatice pe atât de necesare bunului mers al societății, minunat ilustrate si in reclamele de gen Unirea sau vodka Skandenberg ("Pentru bărbați care au ceva de spus"). Din punctul meu de vedere, ar trebui să fim mândri că românii sunt un neam atât de lent. Etimologic și nu numai, lenea se asociază cu lentoarea, cu încetinirea mișcărilor și chiar sistarea lor în imobilitate4.. În lumea în care trăim, timpul este unul dintre cele mai prețioase lucruri, oamenii sunt obsedați de productivitate și eficiență, iar boliile cele mai frecvente apar din cauza stresului ce intervine atunci când oamenii sunt atât de presați de timp și încearcă să facă cât mai multe lucruri în cât mai puțin timp. Din acest punct de vedere, România este o oază de liniște și sănătate, în care oamenii se gândesc mai întâi de două ori înainte de a se apuca de treabă, și stiu cum să își conserve energia într-un mod înțelept.
    În plus, lenea are efecte extrem de benefice pe plan politic. Având în vedere faptul că majoritatea parlamentarilor români sunt oameni imbecili, analfabeți, incompetenți, lipsiți de simț politic și neinteresați de binele public, de problemele actuale ale societății românești și alte lucruri de care nu au auzit niciodată, nici nu vreau să mă gândesc ce ar putea face și ce legi ar putea să le treacă prin cap să voteze, dacă chiar s-ar obosi să meargă la serviciu sau nu ar dormi în Parlament, atunci când totuși sunt prezenți la dezbateri. În fiecare seară când se uită la televizor, poporul român răsuflă ușurat urmărind imaginile de la știri cu parlamentarii care dorm, citesc ziarul sau se joacă pe telefoanele ultrasofisticate cumpărate din banii publici, tocmai pentru a le distrage atenția de la discuții și pentru a-i împiedica să se implice prea mult sau să ia prea în serios munca de parlamentar.
    Acestea fiind spuse, cred că ar trebui să încercăm cu toții să fim puțin mai leneși, să stăm o clipă să ne gândim, înainte de a ne ne apuca de treabă, să ne întrebăm de fiecare dată "what's the point?!" și să mai cercetăm încă o dată dacă nu cumva viața noastră poate continua liniștită și fără ca noi să mai depunem acel efort, care s-ar putea dovedi în final inutil. Risipa de energie și nesăbuința cu care oamenii își consumă resursele fizice și psihice este un mare păcat al zilelor noastre, și mai devreme sau mai târziu va trebui să luăm în considerație efectele nefaste pe care le poate avea pe termen lung.


Note:

1. Tom F. Heath: "Behavioral and Perceptual Aspects of the Aesthetics of Urban Environments" Cambridge Universitz Press, 1988
2. John Kennedz Toole, "Conjurația imbecililor", editura Polirom, 2005
3. Vezi Reilly, Igantius, J: "Sângele de pe mâinile lor: Crima existentă prin sine. Scrieri aupra unor serii de abuzuri din Europa secolului al XVI-lea"; Monografie, două pagini, 1950, Secția Cărți rare, coridorul din stânga, etajul 3, Biblioteca Memorială Howard-Tilton, Universitatea Tulane, New Orleans 18, Luisiana
4. vezi Dana Canurschi, "Ontologia lenei", conferință ținută cu ocazia faptului că autoarea acesti articol o ignoră de prea mult timp si nu se duce cu ea la o țigară, pentru că trebuie să își stoarcă creierii și energia lucrând la acest eseu.