O Precizare

Am răspuns în numărul trecut la acuzaţia (lipsită de probe a) lui Cătălin, părându-mi-se absurd să mă dezvinovăţesc pentru ceva ce nu am făcut, şi onest să indic celor care vor să-şi formeze o părere obiectivă, volumul unde găsesc nuvela "Indicaţii pentru John Howell". Acum reformulez, răspunzând (şi aluziilor din articolul lui Dan Panaet): Povestirea "Dream Theater" se bazează pe o idee de Cortazar menţiune pe care ar fi trebuit să o fac, probabil, de atunci însă nu este, în nici un caz, plagiat.

O eroare la puterea a doua

de Paul Mihalache, paul_mihalache@yahoo.com

Fain articolul lui Dan. Chiar m-am amuzat citindu-l, şi asta nu datorită unui "umor involuntar" al autorului; atât doar că aceasta era/este în totală necunoştinţă de cauză. Nu îl antipatizez pe Bogdan, ci îi consider încercările în versuri total nereuşite, iar discuţia dintre mine şi el a fost cu totul alta faţă de ceea ce se înţelege din articolul lui Dan. Cum au stat lucrurile: Într-o noapte, în holul căminului Kogălniceanu, vorbeam cu Bogdan despre literatura engleză, pe care el o numea "nulă", fără însă - am constatat în scurt timp - să fi citit mai mult de doi, trei autori. Atunci i-am elogiat pe "marii poeţi Hanciupingubambuloba şi Iuesgussi din Insulele Brontobambis". Văzând că Bogdan este familiarizat cu opera lor, i-am amintit despre extraordinarele traduceri ale sonetelor lui Skakespeare făcute de clasicii ruşi, şi, spre surprinderea mea, nici acestea nu-i erau străine. La scurt timp după, a urmat cenaclul în care i-am criticat poeziile iar el nu a raspuns şi articolul meu din numărul 2 al revistei. Câteva zile după, în cămin, Bogdan mi-a spus că textele nu erau ale lui, ci ale unui premiat cu Nobel (nu-mi aduc aminte să fi pronunţat numele Quasimodo) iar ceea ce a făcut el a fost doar pentru a ne testa simţul critic. Am evitat o polemică stupidă, invitându-l să trimită spre publicare nu "poeme mai reuşite" cum scrie Dan ci chiar unul dintre cele citite la cenaclu, ceea ce, din motive necunoscute mie, nu a făcut. Mai mult, mi-a povestit că un juriu format din poeţi consacraţi (l-am reţinut doar pe C. Tănăsescu) "mi-au premiat acele texte, aşa că să nu mai ziceţi voi că-s proaste!"
Revin la articolul lui Dan, fragmentul în care face referire la Vlahuţă, "România pitorească" (pe care, în treacăt fie spus chiar de el nu a citit-o). Dacă individul X e liderul vreunui partid aflat la guvernare, decurge cu necesitate că trebuie să-l considerăm Politician? Da, apare Vlahuţă în istorii ale literaturii române - Călinescu nu este singurul care îl ironizează. Mi-ar fi necesare câteva pagini doar pentru a înşira toate distincţiile şi doctoratele care i-au fost acordate lui Ceauşescu. Evident, comparaţia nu este cea mai oportună, însă voi susţine oricând că nu-mi plac scriitori mult mai apreciaţi, cum ar fi Rousseau, Hesse, ori al nostru Sadoveanu. Îmi amintesc bine o discuţie cu Dan, în care afirma că "Războiul sfârşitului lumii" putea fi scrisă în mai puţine pagini. Ciudat: Vlahuţă nu poate fi criticat, însă îi putem da sfaturi lui Llosa după părerea amândurora unul dintre cei mai buni scriitori (nu doar ai ultimului secol).
La fel de bizar, Dan a scris acest articol, fără să fi asistat la cenaclu, fără să fi fost de faţă schimbul de replici dintre mine şi Bogdan, bazându-se doar pe un mail trimis de acesta, dar articolul o spun sincer mi s-a părut savuros. În speranţa că pentru numărul următor al revistei va scrie un altul, îi ofer un subiect de al cărei veridicitate sunt sigur că nu se va îndoi:
Aurică X, student la Facultatea de Filosofie, susţine că e "Trimisul lui Dumnezeu pe Pământ". Colegul său, Gicuţă Y, îi răspunde: "Eşti pe dracu'! Dacă erai, nu ai fi picat examenul la medievală!"
Dane, cred că ar fi cazul să iei măsuri, şi să-l admonestezi serios pe Gicuţă pentru alegerea unui răspuns atât de inoportun. Schimbul de replici dintre cei doi îţi garantez că l-am reprodus întocmai. Sunt sigur că aşa a fost! Mi-a povestit mie Aurică…