Trist, nu glumă!


Complotul Scandalului din Sala 1
- sau -
Pentru o tabloidizare a revistei
 

de Doina Proorocu, doina_proorocu@yahoo.com

"Revista "Luni" este visul oricărui student în special al celor din anii I și II care nu au avut încă suficient timp să se trezească la realitate... Respectînd limitele bunului simț, este locul unde poți scrie ce, cum și cât vrei etc."
Cam acestea erau gândurile mele joia trecută în jurul orei șase pe când mă îndreptam pentru prima oară spre ședința de redacție. Ajunsă în imensitatea sălii 1, mi-a luat ceva timp să îl identific pe bunul meu amic Marian, cel care mă invitase să particip... lucru de înțeles.. în sală se aflau aproximativ 4 (patru) persoane!
Ședința s-a desfășurat într-o atmosferă plăcută și nimic nu trăda terfiantul adevăr din spatele aparențelor. S-a citit, s-a discutat, s-au comis critici entuziaste și laude virulente, delicatețuri, sincerități și multe glume. Ca o confirmare a normalității, după ședință am vizitat la insistențele gazdelor și cel mai frecventat corp al facultății sala de sport bănuiesc pentru că era dotată cu două mese de biliard și se servea Tărie.
Un singur moment a adumbrit desfășurarea - cât se poate de voioasă a ședinței și mi-a oferit cheia pentru descifrarea unui mister tulburător. Este vorba despre aducerea în discuție a feed-back-ului revistei. Se pare că reacțiile studenților sunt aproape inexistente iar apariția unui spațiu în care aceștia să își expună ideile și să își dezvolte creativitatea îi lasă pe mulți indiferenți. S-au adus în discuție formula revistei, numărul și constanța colaboratorilor, posibilitatea efectuării unor îmbunătățiri. Am sesizat imediat o schimbare bruscă a atmosferei. Veselia și entuziastmul au fost înlocuite suspect de repede cu o îngrijorare preocupată. Era ceva cu totul și cu totul anormal, mult prea contradictoriu cu evidența faptului că un public format din studenții unei facultăți de filosofie nu pot fi altfel decât entuziaști și interesați de o revistă a lor, de un spațiu destinat ideilor, preocupărilor și chiar criticilor lor.
În acest moment, flerul meu înnăscut, combinat cu studiul intens al "motivului străinului" din "Zodia Cancerului" admirabila lucrare a lui Sadoveanu mi-au indicat faptul că mă aflu în fața unei enigme tenbroase. Sensibilitatea mea (rafinată prin lectura susținută a renumitei autoare de romane de dragoste Agatha Christie) mi-a dictat o acțiune imediată. Profitînd de momentul de slăbiciune al celor patru am lansat imediat următoarea propunere: dacă o astfel de revistă lasă, într-adevăr, un public format din studenți la filosofie, aproape indiferent... poate este necesară o schimbare într-adevăr drastică. O tabloidizare a formatului revistei! A fost ca și când aș fi rostit o formulă magică. Pentru o clipă, chipurile celor patru personaje aflate în fața mea au oglindit identitatea lor reală, pe care mai târziu, în solitudine și concentrare, am reușit să o reconstitui. Cu toții își doreau tabloidizarea ! ...(timp de gândire)
(continuarea în numărul următor)