Trist, nu glumă!
Complotul Scandalului din Sala 1
- sau -
Pentru o tabloidizare a revistei
de Doina Proorocu,
doina_proorocu@yahoo.com
"Revista "Luni" este visul
oricărui student în special al celor din anii I și II care nu au
avut încă suficient timp să se trezească la realitate...
Respectînd limitele bunului simț, este locul unde poți scrie ce,
cum și cât vrei etc."
Cam acestea erau gândurile mele joia trecută în jurul orei șase
pe când mă îndreptam pentru prima oară spre ședința de redacție.
Ajunsă în imensitatea sălii 1, mi-a luat ceva timp să îl
identific pe bunul meu amic Marian, cel care mă invitase să
particip... lucru de înțeles.. în sală se aflau aproximativ 4
(patru) persoane!
Ședința s-a desfășurat într-o atmosferă plăcută și nimic nu
trăda terfiantul adevăr din spatele aparențelor. S-a citit, s-a
discutat, s-au comis critici entuziaste și laude virulente,
delicatețuri, sincerități și multe glume. Ca o confirmare a
normalității, după ședință am vizitat la insistențele gazdelor
și cel mai frecventat corp al facultății sala de sport bănuiesc
pentru că era dotată cu două mese de biliard și se servea Tărie.
Un singur moment a adumbrit desfășurarea - cât se poate de
voioasă a ședinței și mi-a oferit cheia pentru descifrarea unui
mister tulburător. Este vorba despre aducerea în discuție a
feed-back-ului revistei. Se pare că reacțiile studenților
sunt aproape inexistente iar apariția unui spațiu în care
aceștia să își expună ideile și să își dezvolte creativitatea îi
lasă pe mulți indiferenți. S-au adus în discuție formula
revistei, numărul și constanța colaboratorilor, posibilitatea
efectuării unor îmbunătățiri. Am sesizat imediat o schimbare
bruscă a atmosferei. Veselia și entuziastmul au fost înlocuite
suspect de repede cu o îngrijorare preocupată. Era ceva cu totul
și cu totul anormal, mult prea contradictoriu cu evidența
faptului că un public format din studenții unei facultăți de
filosofie nu pot fi altfel decât entuziaști și interesați de o
revistă a lor, de un spațiu destinat ideilor, preocupărilor
și chiar criticilor lor.
În acest moment, flerul meu înnăscut, combinat cu studiul intens
al "motivului străinului" din "Zodia Cancerului" admirabila
lucrare a lui Sadoveanu mi-au indicat faptul că mă aflu în fața
unei enigme tenbroase. Sensibilitatea mea (rafinată prin lectura
susținută a renumitei autoare de romane de dragoste Agatha
Christie) mi-a dictat o acțiune imediată. Profitînd de momentul
de slăbiciune al celor patru am lansat imediat următoarea
propunere: dacă o astfel de revistă lasă, într-adevăr, un public
format din studenți la filosofie, aproape indiferent... poate
este necesară o schimbare într-adevăr drastică. O
tabloidizare a formatului revistei! A fost ca și când aș fi
rostit o formulă magică. Pentru o clipă, chipurile celor patru
personaje aflate în fața mea au oglindit identitatea lor reală,
pe care mai târziu, în solitudine și concentrare, am reușit să o
reconstitui. Cu toții își doreau tabloidizarea ! ...(timp
de gândire)
(continuarea în numărul următor)