Arta
Roxana vă prezintă vremea
de Cristi Neagoe
O să fie ger afară, așa că va trebui să mă îmbrac un pic mai gros. Dar dacă tot e atât de frig, să vorbim despre Alteritate.
În primul rând, trebuie spus că celălalt nu există. Suntem cu toții de acord cu asta, sper. Iar dacă nu suntem, oricum nu văd nici o problemă emergentă. Celălalt, oricine ar fi el (sau n-ar fi), nici măcar nu se compară cu o bomboană, zice Sade. Câtă vreme tu sugi și-ți place, tot Universul poa’ să se ducă dracului. Nu numai celălalt, dar și Celălalt. Iar eu sug și-mi place, la fel de mult pe cât îmi plăcea într-o vreme Descartes. Lévinas nu m-a convins niciodată.
În orice caz, celălalt nu-i nici aproapele, nici departele meu. Nici măcar nu semănăm. Uite-te la el cât e de prost, de irațional, de incompetent, cât de nașpa se îmbracă, ce față cumplită are, și mai ales, parcă nu e nimic din ce sunt eu. Nu are nici talentul, nu are nici valoarea mea. În plus, cum îmi spunea și mama (care nu există), "dacă vrei să faci o treabă ca lumea, fă-o de una singură, Roxana". Așa zicea.
Mă rog, eu cuget, deci eu exist. Nimeni altul sau alta în afară de mine. Nici nu mă mai îndoiesc de asta, alteritatea e o vacă, celălalt e un bou.
Celălalt prinde oarecum formă când mi-e foarte foame sau când am chef să mă țină în brațe. Sau când are pectorali mișto și mă privește în ochi cu insistență. În rest, e vorba despre mine. De fapt, fără nici un rest – e vorba despre mine. Despre mine? Tot Luni, la #6.
[Foto: Migo Caranfilian / MikeStudio: 0740.109.630 / lenjerie: Etam / Blană: MG Blănuri / Cizme: D’Anovi]