Eseu

Sfaturi pentru studenții la filosofie-2

de drnd. Teodor Gugiu

(continuare din numărul anterior ) 

- nu vă temeți atât de snobism, cât de pseudovalori; este preferabil să fii devotat, atunci când ești tânăr, unor valori autentice, dacă dorești în mod sincer să le înțelegi mai bine, decât să aderi la valorile unei găști sau ale unei comunități restrânse, dar "chic"; în măsura în care înțelegerea este întotdeauna incompletă, există doar grade de snobism și nu snobi și non-snobi; așa că nu îi luați în serios pe cei care vă reproșează că citiți doar ceea ce a fost deja confirmat de o tradiție; gustul se formează în timp; doriți-vă să citiți în primul rând cărțile care au influențat fundamental filosofia;

- când vă ocupați de un autor, încercați să vă apropiați de el și din perspectiva vieții lui; chiar și cărțile de filosofie sunt scrise de oameni;
- în filosofie poți să înveți ceva de la absolut oricine; mai ales de la cei care te contrazic;

- insistați ca la începutul fiecărui semestru toate cursurile care se propun să fie aprobate doar după o discuție serioasă în catedră asupra structurii detaliate a cursului respectiv. Dacă nimeni altcineva nu se pricepe la acea temă, iar cel care propune cursul nu îl "poate" explica în câteva ore de discuții unui alt cadru didactic, cursul ar trebui să fie retras;

- insistați ca la orice curs și seminar să puteți întrerupe oricând pe oricine vorbește pentru a pune o întrebare de clarificare;

- nu ezitați să îi spuneți profesorului atunci când nu ați înțeles ceva la un curs. Nu vă faceți că înțelegeți. Nu e nici o rușine să nu înțelegi filosofia. Există profesori bătrâni de filosofie care nu înțeleg unele texte de filosofie. De multe ori dificultatea este aparentă: pur și simplu nu vă vine să credeți că cineva și-a pus o asemenea întrebare;

- un curs sau un seminar vă este util nu neapărat atunci când acolo se pomenesc multe nume de filosofi sau de oameni de știință, ci atunci când vă dă mult de gândit; de aceea nu trebuie să ratați nici un curs al prof. Solcan, de pildă;

- insistați ca la seminariile pentru studenți avansați (anii III-IV, master, doctorat) să se studieze textele de bază ale logicii (Frege, Russell, Tractatus, Tarski, Goedel, Gentzen...). Nu oricine trebuie să știe să rezolve exerciții de logică, dar oricine trebuie să aibă acces la problemele și mișcările de gândire ale logicienilor. La acestea nu aveți acces prin manualele de logică, ci prin textele de bază; (Frege, de pildă, scrie mult mai clar și mai profund decât majoritatea textelor care s-au scris despre el sau despre logica inventată de el);

- logica se învață ca orice nouă limbă, prin exercițiu; (Barwise & Etchmendy)

- insistați să existe în facultate măcar un cadru didactic care să poată preda fizică și matematică pentru filosofi (care să înțeleagă bine aceste discipline și să poată explica noțiunile lor fundamentale). Nu uitați că facultățile au acum o oarecare autonomie, deci că reprezentanții voștrii au și ei ceva de spus cu privire la modul cum se cheltuiesc acei bani;

- insistați ca profesorii să țină cursuri despre textele mari ale filosofiei și nu despre părerile lor despre filosofie sau despre istoria filosofiei; părerile lor trebuie să și le expună în cărțile lor; performanța unui profesor de filosofie se măsoară în cât de mult poate explica din ce a citit cât mai multor oameni, cât mai diferiți; în filosofie, rolul profesorului este să te ajute să înțelegi singur textele originale; în filosofie nu există nici o scurtătură către înțelegerea unui autor, care să evite lectura textelor lui, dar există scurtături mai abrupte și scurtături mai line; asta este valabil și despre logică, în măsura în care logica este utilă filosofiei;

- dacă sunteți stundenți începători (anii I-II) nu scrieți niciodată un eseu despre o problemă asupra căreia aveți deja o opinie, ci încercați să vă formați o nouă opinie scriind; (un filosof trebuie să fie detașat, să nu aibe parti-pris-uri);

- încercați să scrieți cât mai mult; recitiți ce ați scris după intervale mari de timp și păstrați doar exprimările clare; restul nu vă va mai folosi la nimic;

- insistați ca la sesiunile de conferințe să se acorde după fiecare comunicare cel puțin tot atât de mult timp pentru discutarea ei, cât a durat comunicarea și nu acceptați ca timpul destinat discuțiilor să fie folosit în alte scopuri, chiar dacă "se tace"; tăcerea în filosofie exprimă doar lipsa de înțelegere, iar tăcerea absolută care, în plus, se și prelungește, poate da de gândit celui care a susținut conferința; cui nu are timp sau disponibilitate să răspundă la întrebări nu trebuie să i se dea voie să susțină comunicări în filosofie;

- nu vă grăbiți să plecați în străinătate; aveți o datorie față de comunitatea care v-a susținut (doar) să citiți și să gândiți; în pofida a ceea ce se spune din ce în ce mai des, nici un individualist nu ar putea trece vreodată măcar strada, dacă strada nu ar fi fost construită de alții înaintea lui; în filosofie, ca și în viață, nu există autodidacți; în plus, confortul și tehnologia nu au neapărat ceva în comun cu filosofia; filosofia nu este nici o ocupație (ca politica), nici o meserie (ca tâmplăria), ci un mod de viață;

- încercați să renunțați la prejudecata că filosofii sunt mai inteligenți decât alți oameni – de asemenea, la aceea că filosofii trebuie să fie mai cultivați decât alți oameni; filosofia este un mod de viață printre multe altele; s-ar putea spune: filosofia este modul de viață reflexiv; (gândiți-vă la ce implică asta); de aceea și sunt filosofii persoane marginale: ei nu fac decât să trăiască într-un anumit fel;

- nu ezitați să vă exersați gândirea reflectând asupra propriilor voastre probleme; multe dintre ele pot fi rezolvate urmând metode bine-cunoscute în filosofie;

- expresii ale compentenței în filosofie sunt nu numai textele filosofice sau afirmațiile pe teme filosofice pe care le produceți, ci și modul în care trăiți, gândiți și vă comportați în mod obișnuit; (jurnalul unui mare filosof nu are voie să producă surprize majore cuiva care îi înțelege bine opera);

- dacă nu vă puteți devota (dedica în mod dezinteresat și cu entuziasm) studiului unei singure cărți mult timp (de pildă, dacă vă plictisește, dacă vi se pare că înțelegerea ei nu progresează deloc, dacă nu puteți adopta nici un nou punct de vedere, măcar ipotetic, dacă vreți să obțineți cât mai repede "rezultate palpabile", etc.) renunțați la filosofie și, dacă aveați talent pentru controverse sau polemici, dedicați-vă politicii sau gazetăriei – din câte îmi dau seama, astea sunt singurele ocupații în care performanța nu presupune să înțelegi absolut nimic în profunzime;

- face parte din performanța unui sistem de instrucție să îi facă pe studenți nu numai să dobândească niște cunoștințe sau niște abilități, ci și să îi deprindă cu un anumit mod de viață – mai onest, mai autentic;

- nu faceți negoț cu ideile, mai ales – cu ideile altora; internetul există; încercați să vă obișnuiți să citiți textele în format electronic – pentru că este mai ieftin și pentru că, dacă cineva își distribuie, în filosofie, munca gratis sunt mai multe șanse ca el să fie convins că are ceva important să vă spună; "negoț cu ideile altora" înseamnă și să primești recompense care nu ți se cuvin (de pildă, să copiezi sau să nu te străduiești să trasezi sursa ideilor "tale"); ai o datorie atât față de oamenii pe care îi citești, cât și față de cei cu care discuți;

- cea mai plăcută experiență filosofică este atunci când un text scris de altcineva îți verifică înțelegerea anterioară a acelui autor ("știam că va spune asta");

- cea mai neplacută experiență filosofică este să te cerți cu cineva pentru că nu sunteți de acord în filosofie;

- o carte importantă de filosofie se poate înțelege în luni de zile de studiu și interacțiuni cu oameni care au mai citit-o, iar cele mai dificile, în ani;
- cea mai mare dificultate în filosofie constă în a înțelege de ce un filosof își păstrează punctul de vedere în pofida tuturor criticilor care ție ți se par convingătoare; dacă acel filosof are și discipoli, trebuie sa iți spui intotdeauna că e vina ta; ("nu l-am înțeles" sau "nu am ajuns la fondul problemelor lui");

- când discutați cu cineva care nu este antrenat în filosofie nu încercați să îi transmiteți opinii, indeed, abțineți-vă să îi spuneți opinia voastră și discutați cu el doar ipotetic; asta înseamnă: încercați să îi transmiteți ceea ce știți voi cel mai bine să faceți; pentru un filosof, toate opiniile trebuie să stea pe același plan;

- nu am văzut niciodată un filosof care să fi fost invitat la o emisiune TV ca filosof. (Ba da, Johnny Răducanu la Eugenia Vodă).


Astea sunt, evident, lucruri pe care le pot spune eu, adică un simplu doctorand în filosofie, fără nici o publicație și fără nimic publicabil în cap sau în sertar. Unele pot fi exagerate, de dragul exprimării cât mai clare. Acest text a fost postat inițial, într-o formă oarecum diferită pe http://groups.yahoo.com/group/fil_unibuc/ . Discutând cu oameni mai instruiți decât mine puteți afla lucruri mult mai utile.

Intenția mea a fost inițial doar să ajut studenții să scape de tracul și de complexele de la seminarii, dar, pe masură ce scriam, am observat că lucrurile se leagă, așa că... a ieșit ceva destul de lung. Cred, de asemenea, că nu mulți ar fi de acord cu toate sfaturile exprimate în acest text. Sper să vă folosească însă cât de cât. Ideea esențială este că eu am invățat cel mai mult din seminarii și discuții cu oameni mai invățați decât mine. Filosoful pe care cred că îl înțeleg cel mai bine este L. Wittgenstein. Oamenii care au influențat în mod substanțial apariția punctului de vedere exprimat aici sunt: prof. Flonta, prof. Vieru, prof. Solcan, G. Ștefanov și foști colegi cu care am discutat foarte mult: Liviu Stochiță, Laurian Kertesz, Irina Tofan, A. Buleandra, Șt. Iancu, Robert Popescu, A. Trandafira, M. Toboșaru, A. Eșanu. Desigur, ei nu au însă nici o vină pentru ce am scris eu aici.

 

Teodor Gugiu, doctorand în anul IV sub îndrumarea prof. Flonta.