Opinii
Ce vraji a mai facut colegul nostru Paul
(replica la textul Dream Theater din Nr. 3)
de Catalin Balan, catalin518@yahoo.com
Textul acesta trebuie să fie
un drept la replică pe care i-l cer lui Paul Mihalache. E
adevărat că acest personaj nu m-a provocat în nici un fel, însă
textele pe care el le scrie în această revistă m-au determinat
să ies la tribună (uneori îl înțeleg pe Tribun...).
Desigur că cel mai flagrant lucru pe care personagiul îl face
este să copieze/plagieze/trișeze. Probabil că în numărul viitor
ne va încînta cu cîtva versuri din poeziile mai slăbutze ale lui
Păunescu (ale care au rămas ne-re-publicate) sau va avea puterea
să pretindă drepturi de autor pe “Ceci n'est pas un pipe”.
Oricum ar fi, acest autor are vocație de tipograf sau de scrib
(prinde repede și redă cu fidelitate). Ca fapt divers, textul
din nr 3 al revistei, “Dream Theater” este un xerox după
“Instrucțiuni pentru John Howell” a lui Julio Cortazar.
Nu știu ce credibilitate mai poate avea această revistă (dacă
are această pretenție, desigur) păstrîndu-l în colectivul
editorial pe colegul nostru Paul (care are drept de vot pentru
textele care intră în pagină). Adică eu trimit un text și mă
aștept să mi-l analizeze autorul care gîndește un “Dream
Theater”....Cu toate acestea, răspunsul lui Marian Călborean la
mesajul lui Dan (colegul meu de cameră sic!) de pe grupul de
yahoo mă face să cred că tipul ăsta chiar este simpatizat de
colectivul redacțional și nu poate fi urechit doar pentru atîta
lucru. Probabil că nu contează că faptele de plagiat sunt cele
mai incriminate de comunitatea academică, iar încălcarea
proprietății intelectuale este pedepsită cu închisoarea, cît tip
aveam de-a face cu tipi simpatici. Marian Călborean ar trebui să
nu mai refuze să vadă “mica ciupeală” mai ales că formațiunea
lui intelectual-teoretică îi permite să “distingă” între două
texte aproape identice. Argumentul lui Marian este că “a
schimbat finalul” și că “toți facem asta” (adică ne lăsăm prinși
de poveste). E ca și cum ai schimba finalul iubirilor
caraghioase (Kundera) făcînd din ele povești de amor a la Sanda
Brown. Asta cu finalul schimbat îmi aduce aminte de “poveștile
cu final neașteptat” braziliene de pe postul național de
televiziune de cînd eram eu mic. Atunci, spectatorii din platou
votau finalul preferat. Acum, probabil că lui Paul nu prea i-au
plăcut ideile lui Cortazar (cu toate că scriitura colegului
nostru e ca un rezumat la metaforele și stilul
argentinianului...deh, mai puțină experiență).
Sunt convins că P.M. va ajunge un autor mare. Sunt la fel de
convins că va avea mereu oameni care să-i susțină penelul cu
încurajări. Nu am făcut în acest articol apel la argumente etice
aproape deloc deoarece puteam scrie în foileton o teză de
licență. Moral ar fi însă ca acest autor să nu ne mai tulbure cu
textele lui, să nu se mai erijeze în critic cenaclist (vezi nr.
2 al revistei în care autorul nostru cataloga alte texte drept
“puerile” și “prăfuite”) sau în prozator-la-locul-lui cu “repere
folclorice” copy-paste din Eliade (tot în numărul 2).
Un amănunt extrem de important de menționat este că acest text
doresc să nu fie cenzurat în nici un fel la ședința de redacție
în care probabil că va fi prezent și amicul Paul. Nepublicarea
lui va atrage după sine planificarea unui doctorat pe teme de
etică jurnalistică din partea-mi sau împînzirea Grozăveștilor cu
texte sud-americane.
Viva la plagiation !!!
Cu bine