Nu

 

de lector dr. Gheorghe Stefanov

 

Nu este un concept dificil. Scuze, voiam să spun că "nu" este un
concept dificil. În primul rând, lui nu îi corespunde nimic în
realitate. Nu, nu vreau sa spun că lui "nu" îi corespunde ca obiect
real nimicul. Vreau să spun că n-are nici un obiect care să îi
corespundă. De aceea filosofii se şi întreabă de ce există ceva mai
degrabă decât nu. Poate că unii, când se gândesc la "nu", îşi
imaginează ceva. Poate îşi închipuie, de pildă, o tânără femeie
care îşi acoperă goliciunea şi spune: "Bogdănel, suntem săraci.
Poate tatăl tău o să îţi cumpere tricicleta pe care ţi-o doreşti atât
de mult atunci când o să te faci mai mare. Hai, nu mai plânge,
timpul trece cât ai clipi. Azi mâine o să intri la facultate şi ai să
vezi atunci. Timpul trece repede, nici n-o să-ţi dai seama când. O
să te trezeşti că eşti bătrân. Iar apoi o să mori şi o să fii îngropat.
Iar acum du-te să te joci cu ciorapul ăla vechi pe care îl foloseşti tu
pe post de minge!" Mulţi oameni ar putea să îşi închipuie asta
atunci când se gândesc la "nu". Eu însă nu îmi închipui aşa ceva.
Unii spun că "nu" este un conector propoziţional verifuncţional.
Dar nu e prea clar ce conectează el atunci când cineva spune, de
pildă, "Nu acolo! De ce vrei tu neapărat acolo, când ştii că mă
doare foarte tare? Off!" În concluzie, s-ar putea ca "nu" să nici nu
fie un concept. Nu e aşa că interdicţiile, definiţiile negative,
prefixele privative şi întrebările retorice nu au nimic în comun?