Eseu

Sfaturi pentru studentii la filosofie

de Teodor Gugiu, doctorand al profesorului Flonta

 

(ordinea in care sunt scrise nu are nici o relevanta)


 

 Sfaturi împotriva tracului:
- să nu te uiți niciodată la o singură persoană prea mult timp când vorbești în public (nici la profesor, nici la un coleg căruia i te adresezi);
- să nu îți fie jenă să spui chestii de genul "m-am încurcat", "revin", "nu pot spune mai bine acum",
"am spus o prostie", "dar cu asta n-am spus nimic"
- Adică să exteriorizezi și impresia pe care ți-o lasă ceea ce spui;
- sa iei râsul celorlalți ca o dovadă că ai spus ceva comic, nu ceva greșit sau ridicol (într-un seminar de filosofie animozitățile nu au ce căuta, deci, dacă ele există, trebuie neglijate);
- să nu râzi niciodată cu superioritate de ceea ce spune cineva (dacă faci asta înseamnă că nu ai înțeles ce s-a spus: asumă întotdeauna că atunci când cineva vrea să spună ceva, el vrea să îți spună cel mai important lucru (pentru tine) în acel moment și că, de aceea, trebuie să înțelegi mai întâi ce vrea să spună); iar în filosofie nu este deloc ușor să înțelegi ce dorește să spună cineva;
- nu ezita să critici ceea ce spune profesorul sau să te plângi dacă nu ești ascultat (singura cale de a deveni mai modest, chiar și pentru un profesor, este să se obișnuiască să audă mereu critici sau plângeri la adresa lui);
Sfaturi generale pentru seminarii:
- dacă ți se pare că nu te-ai facut înțeles (de pildă atunci când replicile altora îți par out of target), don't give up! Încearcă să reformulezi ideea chiar cu riscul de a-i plictisi pe ceilalți. Abilitatea filosofică cea mai importantă este aceea de a reformula o idee astfel încât ea să fie acceptată imediat chiar și de dușmanul tău de moarte (din afara seminarului, desigur); trebuie să asumi întotdeauna că orice idee poate ajunge la o astfel de formulare;
- nu ezita să spui că nu înțelegi ceva, dar încearcă să nu spui că nu înțelegi nimic (chiar dacă așa stau lucrurile), ci să fii mai precis; "nu înțeleg nimic" spusă cuiva este doar o expresie a aroganței, spusă ție însuți, însă, are un oarecare efect clarificator;
- nu lăsa să treacă pe lângă tine nici o afirmație cu care nu ești de acord fără să spui că nu ești de acord și de ce nu ești de acord (în filosofie, a nu accepta ceva din ceea ce s-a spus e la fel cu a nu accepta nimic);
- încearcă întotdeauna să personalizezi discuția: să te adresezi cu căldură oamenilor cu care vorbești, folosește-le numele etc. (dacă cineva îți atrage atenția că el este "domn" sau "dvs.", cum mi s-a atras mie, renunți să-l mai tutuiești și atât. ); este preferabil să i te adresezi cuiva pe nume decât prin “tu”;
- nu ține cont de subînțelesuri personale; în seminar nu tu ești cel care vorbește, ci altcineva vorbește prin tine (dacă nu crezi asta, poți să încerci să îți exprimi opiniile la pers. a III-a, la modul "cineva ar putea spune..." și ai să vezi, cu timpul, că prin asta nu s-a pierdut nimic important din ce “aveai” de spus.); exprimările intrinsec filosofice nu conțin nici un fel de indexicali (referiri la persoane anume, momente de timp, locuri etc.);
- opiniile sunt materia primă a filosofiei și nu scopul ei; cu cât materia primă este mai pură, cu atât filosofia este mai bună; scopul filosofiei este clarificarea deplină, adică certitudinea că nu mai ai a face cu o problemă; materia primă este mai pură atunci când opiniile sunt exprimate mai clar și mai concis;
- critică-ți opiniile cât de des poți (dacă nu poți la persoana I, fă-o la persoana a III-a) și acceptă punctul altora de vedere doar atunci când nu poți face altfel; dar atunci acceptă-l de-a binelea, fără resentimente și cu tot ce decurge din el;
- amintește-ți întotdeauna că dacă într-un seminar nu ai avut senzația că ți-ai schimbat cel puțin o opinie de-a ta dinainte, înseamnă că nu ai rămas cu mare lucru; dacă nu ai reușit să faci nici o legătură între ce credeai înainte și ce s-a spus acolo, sigur nu ai înțeles despre ce a fost vorba; (caută consecințe ale ideilor sau modurilor de argumentare din filosofie - pentru viața ta, pentru discuțiile cu oameni care nu sunt filosofi etc.)
- într-o discuție filosofică cele mai importante pentru tine sunt opiniile celorlalți (printre aceștia se numără și autorul despre care este vorba); pe acestea trebuie, înainte de toate, să le înțelegi; apoi să încerci să le critici, iar dacă nu poți să le accepți;
- a înțelege ceva în filosofie înseamnă să poți distinge când cineva nu a înțeles, să îi poți explica ce nu a înțeles și de ce nu a înțeles; de asemenea înseamnă să înțelegi nu atât ce se spune, ci de ce se spune acel lucru și, mai ales, de ce se spune acel lucru așa cum se spune;
- încearcă să găsești pentru ideile cu care nu ești de acord formulări sau argumente care să ți se pară atractive; întreabă-te întotdeauna, ca să te ajuți, "cum au putut oamenii să creadă atâta timp așa ceva?" sau "cum au putut oameni atat de stimați de toată lumea să creadă așa ceva?"; fii înțelegător (nu fii anacronic);
- când discuți despre un filosof nu pierde niciodată din vedere metoda lui în filosofie și problemele lui (acestea sunt întotdeauna cheia pentru tot ceea ce spune); la fel, când vrei să înțelegi bine un filosof (adică nu atunci când vrei doar să îl critici, să-i aduci, de pildă, un “contraargument”) încearcă să-i înțelegi mai întâi metoda și să te lași “prins” de problemele lui; dacă nu reușești să gândești ca el o problemă, nu l-ai înțeles; orice filosofie este, în primul rând, o metodă pentru tratarea anumitor probleme. Există și filosofi care au metodă, dar care nu au nici o problemă de rezolvat, dar ei nu sunt filosofii mari;
- nu lipsi de la seminar nici măcar atunci când “nu ai citit textul”; înțelegerea cea mai clară a unui text o ai atunci când nu ai citit textul sau după ce l-ai citit de muuuuuuulte ori și discutat cu alții; desigur, pentru că trebuie să avansezi de la primul tip de claritate la ultimul, odată și odată trebuie să citești textul; în plus, înțelegerea nu este niciodată completă: întotdeauna poți descoperi ceva nou într-un text citit, dacă acel text este un text important;
-“text important” sau “text mare” în filosofie desemnează un text care se mai studiază și după multe decenii, secole sau milenii de la data scrierii lui; nu există o altă riglă de măsurare a valorii;
- problemele filosofice sunt bunuri (sau rele) publice; nu ezita să te folosești de ele, să le umanizezi, să te joci cu ele etc. fără să citezi sursele de unde le-ai aflat (doar în texte ești obligat să faci asta, într-o discuție filosofică invocarea de nume este pedantă);
- străduiește-te, de dragul discuției, să nu invoci prea multe nume de filosofi într-o discuție filosofică; orice nume ai invoca, unii oameni or să-ți întoarcă spatele;
- încrede-te în rațiunea ta și nu da niciodată crezare celor care îți spun că nu ai citit suficient; ei sunt cei care, de obicei, nu gândesc suficient; sunt foarte rari oamenii care pot și să citească mult, și să gândeasca mult (gândirea se petrece, și ea, în timp, totuși); eu nu cunosc nici un exemplu;
- filosofia nu se citește, ci se studiază;
- dacă cineva spune că citește o carte de filosofie pe săptămână, atunci el este profesor sau, fie minte, fie doar a răsfoit-o; (atenție la cele două feluri de disjuncție);
- nu citi niciodată pentru un seminar mai mult decât ți s-a cerut; dar încearcă să citești ceea ce ți s-a cerut măcar de două ori înainte;
- cea mai bună metodă de a citi este să sari peste ce nu înțelegi, la prima lectură, și să revii asupra acelor pasaje după ce altele îți sunt clare (să pui pasajele neclare în penumbră și apoi să faci din ce în ce mai multă lumină “îndreptând” pasajele clare către cele neclare); abandonul unui text dificil nu produce înțelegere, ci descurajare; iar un filosof trebuie să aibă curaj;

Sfaturi generale:
- priviți munca voastră pe cât puteți din perspectiva din care îi puteți ajuta cu ea pe alți oameni;
- priviți rezultatele muncii voastre ca fiind destinate spre a fi înțelese de toți oamenii, nu doar de cercuri restrânse sau de găști; este fatal ca orice text dificil, dacă este valoros, să ajungă la un moment dat să fie înțeles de mai mulți; nu există filosofie privată; dificultatea unui text se datorează, în filosofie, de multe ori neînțelegerii limbii în care este scris textul incapacității de a folosi simultan foarte multe cuvinte/ concepte noi;
- priviți problemele de care vă ocupați dintr-o perspectivă cât mai largă: dacă acea problemă nu are nici un corespondent într-o preocupare a filosofilor anteriori (cu secole, nu numai cu ani), ea este, cu siguranță, o falsă problemă filosofică; dacă acea problemă nu poate fi formulată astfel încât să o poată înțelege și un om “simplu”, care e interesat de filosofie, atunci, iarăși, este vorba de o falsă problemă filosofică; ("falsă problemă filosofică" înseamnă doar că nu se va vorbi prea mult timp despre ea în filosofie);
- singurele lucruri care vă pot susține în continuare să faceți filosofie sunt pasiunea și dorința de a învăța mai multe și/sau de a înțelege mai profund ceea ce știți deja. Filosofii sunt prost plătiți, prost tratați și asta este rezonabil. (Un filosof nu trebuie să își dorească “să aibă mașină”). Absolvenții de filosofie care au salarii bune nu sunt filosofi. Toate astea trebuie să aibă și ele o explicație, însă. (Dacă majoritatea oamenilor te tratează prost trebuie, ca filosof, să ai îndoieli serioase cu privire la tine însuți și la valoarea muncii tale);
- citiți cărți din cât mai multe alte domenii: matematici, științe, religie, limbi străine, literatură, orice.; ceea ce poate face un filosof în plus față de alți oameni este să gândească într-un anumit fel de aceea aveți nevoie să deprindeți cât mai multe și mai variate tipuri de “mișcări de gândire”; “mișcare de gândire”: așa cum există mișcări ale corpului pe care le pot face doar oamenii antrenați (de pildă, șpagatul), la fel, există mișcări ale gândirii pe care le pot face doar oamenii antrenați;
- dacă nu aveți timp să-l (re)citiți pe Dostoievski sau pe Tolstoi, nu ezitați să (re)vedeți filmele mari; după mine, acestea sunt cele regizate de A. Wajda, St. Kubrick, D. Fincher, V. Schloendorf, L. von Trier, Chr. Hampton, s.a.
- ascultați muzică, dar nu o lăsați să decadă la statutul de ambianță; ascultând cu atenție muzica veți putea constata singuri ce merită reascultat și ce nu; nu ascultați muzică atunci când citiți sau discutați filosofie;
- când ți-ai format deja niște gusturi ferme (mă refer la muzică, literatură, film...) cred că este mai profitabil să recitești sau să revezi ceva ce ți-a plăcut decât să încerci mereu lucruri noi; dar nu uitați niciodată că în filosofie nu există gusturi (și, prin urmare, nu există nici a degusta);
.........


(A doua parte în Luni, nr. 5)