Studiu

 

Note asupra sensului "creaţiei" la Anselm de Canterbury şi la Henry Bergson

 

de lect. dr. Sebastian Grama

 

Problema este simplă şi poate fi lămurită astfel:


a) Un "dialog ideal" între P (rofesor) şi S (tudent), la seminar sau la o masă de pe terasele bucureştene:
"P.: - V. FVG, Blockmer University Press, Mombassa, 1938, pp. 3187-3188.
S.: - Nu! Cf. BPV, Éditions du Verlag, Montguyon, 2004, pp. 2-3. Ce Dumnezeu!
P. (puţin iritat): - A, da? însã cf. Poderson, 17 a-b, ori Sykara, 2, apud CPM, ed. cit., p. 319 (jos), ca şi DGM, op. cit., p. 611 sqq! şi mai apucaţi-vã de lecturã!
S. (vizibil afectat): - Nu zãu?! Dar SP, Uhrwinschtürzlangehrmannkauftlichtkeinverlag, Moeciu de Sus, 1711, pp. 6-411 sq.?!... Ori www. allezpensezoubienfoutezmoilecamp.ch?!...
P. (nu puþin iritat): - Lasã Infernet-ul! Mai bine v. op. cit., p. 116. Passim!...".


 

b) Sfaturi potenţialilor părinţi care visează o carieră didactică pentru viitorii lor copii. Având în vedere noile criterii de evaluare academică, esenţial este ca progenitura să fie botezată Ibidem, astfel încât să poată arăta, la nevoie, că toată lumea îl (sau o) citează. Chiar şi filosofii din Uganda, psihologii din Coreea (indiferent care), sociologii din Pakistan, chirurgii din Polonia, ciberneticienii din Mexic, lingviştii polinezieni, logicienii din Finlanda, politologii guatemalezi ori teologii din Slovacia, inclusiv cei decedaţi înainte ca e(/i)minentul universitar să se nască. Am abandonat repede intenţia de a verifica dacă în Pakistan, Polinezia şi Coreea se poartă "Ibidem" şi, în eventualitatea că da, cum se scrie.

 

c) Să înfiinţăm edituri destinate exclusiv lucrărilor câte unui angajat; am elimina impostorii şi leneşii care, an de an, pretextează că n-au loc să gândească de colegii lor sau că (Doamne fereşte!), contra plată, orice imbecil poate să editeze orice doreşte, sub orice siglă, urmarea fiind că un salariu de lector îţi permite să publici două cărţi pe an (cu minima condiţie de a renunţa, în respectiva perioadă, la fumat, la concediu, la mâncare, la căldură, la cheltuielile de întreţinere, la frecventarea librăriilor, la cadourile de ziua prietenilor, a soţiilor, a copiilor, a şefilor etc., la medicamente, la telefon, la supărătorul obicei de a composta bilete în mijloacele de transport în comun, la spectacolele de teatru, la energia electrică, la pixurile noi, la bere, la serviciile aragazului şi la cele ale femeii de pe scara blocului – rugând-o, în numele sistemului de învăţământ al patriei, să nu mai măture în faţa uşii noastre – , la săpun, la haine, la încălţăminte, la dentist, la petrecerile mondene, la upgradarea ochelarilor, la felicitările de Crăciun şi la orice costisitoare apucături de acelaşi fel, intolerabile pentru intelectualii serioşi).

 

d) Pentru a depăşi criza financiară prin care trece învăţământul, să renunţăm la examenul de admitere, la cele de licenţă, precum şi la cele de semestru şi de an, să închiriem spaţiul din sediu unor firme cu profit mare, minus o cameră, unde să păstrăm un ordinator şi un copiator, apoi să dăm anunţ în presă: "Vindem Diplome". După câteva luni, când situaţia economică ne-o va permite (publicitatea costă mult), vom adăuga: "800 Euro/semestru: Ciclul I = 4800 Euro; Ciclurile I+II = 8000 Euro; Ciclurile I+II+Doctorat =12800 Euro". La fiecare 100 de doctori, vom putea concedia câte un membru al corpului profesoral, asigurându-i suma de 1279900 Euro; cu suta rămasă vom plăti o secretară care să înregistreze miile de cereri de concediere (?...) ce vor sosi în primele ore după lansarea anunţului.  

 

e) Polemicile specialiştilor trebuie să fie demne de specialişti. Astfel, în loc să insultăm un grup de neo-hegelieni, vom lua Fenomenologia Spiritului (să zicem că în traducerea lui Virgil Bogdan, Editura IRI, Bucureşti, 1995) şi vom proceda în modul următor: "A se vedea: p. 139, rândul 4 de jos în sus, litera 36 de la stânga la dreapta; p. 175, rândul 1 de sus, litera 6 de la stânga la dreapta; p. 290, rândul 6 de sus în jos, litera 3; p. 347, rândul 1 de jos, litera 4 de la dreapta la stânga; Ibidem, litera 1 de la dreapta la stânga; p. 388, rândul 1 de jos, litera 4; p. 413, nota 1, litera 4 de la stânga la dreapta; p. 437, rândul 11 de sus în jos, prima literă (sau a 6-a: este una şi aceeaşi); p.453, rândul 15 de sus în jos, litera 8 de la stânga la dreapta. Ceea ce rezultă prin alăturarea acestor litere în această ordine, cu o pauză între primele 3 şi ultimele 6, reprezintă mesajul nostru pentru amintitul grup de neo-hegelieni".

 

d) ORAR: Luni – 8-14: şedinţă de Catedră; 14-18: elaborare de Proiecte; 18-20: şedinţă de Catedră. Marţi – 8-12: şedinţă de prezentare a Proiectelor către membrii Catedrei; 12-16: şedinţă de prezentare a şedinţei de prezentare a Proiectelor către membrii Catedrei către membrii Consiliului; 16-18: telefoane la Rectorat; 18-20: elaborare de proiecte privind optimizarea elaborării de proiecte. Miercuri – 8-8,15: activitate didactică; 8,15-20: diferite şedinţe. Joi – 8-16: telefoane la Minister, Serviciul Social, Registratură, Personal, Rectorat, Minister, Administraţie, Rectorat şi Minister; 16-20: şedinţa lărgită a Consiliului. Vineri – 8-12: elaborare de şedinţe; 12-16: Proiecte de Catedră (şi de Consiliu). Notă: Adesea – grevă.

 

e) ORAR B (modular): 1 octombrie-1 noiembrie: şedinţă a Consiliului; 2 noiembrie-1 decembrie: şedinţă de Catedră; 2 decembrie – 8-8,15: activitate didactică; 2 decembrie (de la 8,16)-22 decembrie: grevă; 3 ianuarie-22 ianuarie: Proiecte şi telefoane.

 

f) Conform exigenţelor formulate în urma Procesului Polonia (sau cam aşa ceva), propunem organizarea unui curs de familiarizare cu avantajele funcţiilor Copy şi Paste, larg utilizabile atât în elaborarea de către studenţi a referatelor şi a tezelor de licenţă, cât şi în obţinerea mai rapidă a gradelor universitare. (Eu însumi am publicat de două ori Două crize ale metafizicii, plănuind actualmente cuprinderea aceluiaşi studiu într-un volum de autor. în plus, am intenţia ca, in fine, să mă refer la cele trei "ediţii" – riguros identice – printr-un al patrulea text, numit Şase crize ale metafizicii. Avantajul, pentru noi, filosofii, este că, nimeni – de fapt – necitindu-ne – cu firava excepţie a unor apropiaţi cărora numai din pedanterie le oferim tipăriturile, putând, mult mai simplu şi mai ieftin, să le dedicăm nişte fotocopii după manuscris – , nu există riscul de a plictisi pe cineva. Sau doar pe vreun maniac filându-ne din umbră şi sfârşind prin a se întreba: "Ce-o vrea ăsta, de vine mereu cu alea Două crize…?).       

 

g) Ne aflăm în post. Modernism.

Între Platon şi Balzac, tendinţa era ca opere vaste să fie adunate sub un singur nume, ca Dialoguri sau Comedia umană. Acum, dimpotrivă, "trend"-ul cere ca opere cât mai "discrete" să primească o aparenţă de amploare, diversificându-se titlurile. Idealul ar fi, ca într-o farsă de-ale lui Bustos Domecq, să publici numai titluri, fără nici un rând sub ele. Desigur, idealul, ideal fiind, e greu de atins. Până să ajungem veritabile fabrici de ISBN-uri, avem a ne mulţumi cu elaborarea a 25 de pagini chemate ulterior în 2000 de feluri. Dacă ar învia mâine şi s-ar gândi să-şi depună dosarul pentru te miri ce concurs, alde Aristotel ar avea de suferit efectele glumei celui care i-a strâns atâtea lucrări sub unica etichetă Metafizica, mutilându-i CV-ul. Suplimentar, i se va fi reproşând spiritul balcanic. Se vede că a stat pe lângă decadentul acela de Alexandru – care nici măcar n-a fost capabil să profite ca lumea de cuceririle dinspre India, precum alte Graţioase Majestăţi. închipuiţi-vă, nefericitul!, n-a dat exemple cu tramvaie, n-a scris niciodată cuvântul komputer şi n-a sesizat că "Toţi A sunt B" numai dacă vrea U.E. Ce ţăran!

 

h) Prima şi cea mai importantă măsură vizând alinierea la valorile democraţiei şi ale economiei de piaţă este interzicerea fumatului în instituţiile publice. Precum şi a fotografiilor cu Mircea Eliade şi pipa sa. Restul (salariile profesorilor, bursele studenţilor, căminele civilizate, calitatea cursurilor, salahorii care se abţin a da cu ciocanul în timpul orelor, funcţionarii care nu se plictisesc imediat ce te văd, sălile încălzite la vreme – şi toate – , controlul şi REALA interzicere a şmenului, a plagiatului şi a "combinaţiei", colocviile pentru asistenţă şi nu pentru imaginea organizatorilor…) – detalii, detalii… amănunte…

 

 i) Nu mai ştiu la care Facultate se pregătesc meteorologi. Oricum, filosofii pot să predea şi  acolo, pentru a-şi întregi (sau dubla, sau tripla…) normele; de ce nu s-ar ocupa fenomenologia şi de fenomenele meteorologice? în ceea ce mă priveşte, nu am pregătirea necesară; însă voi propune o serie de prelegeri la Litere, cu tema: "Relaţia dintre dialogul Ion şi blestemul pământului, blestemul iubirii".

 

j) în vederea unui C.V. solid, nu scrieţi Phaidros, nici Le Rire sau Shogun; scrieţi mai degrabă Méditations sur la philosophie premičre, dans lesquelles sont démontrées l’existence de Dieu et la distinction de l’âme et du corps, plus Principi di scienza nuova d’intorno alla comune natura delle nazioni, plus Prolegomena zu einer jeden künftigen Metaphysik die als Wissenschaft wird auftreten können. Rezultatul va fi mai voluminos, iar şansele dumneavoastră proporţional mai mari. (A!, nu omiteţi un titlu în limba engleză! Dar nicidecum Ulysses!).

 

l) Gata. Nivelul e bun. Studenţii au terminat de citit. Bbliografia recomandată la cursuri şi la seminarii, cărţile din biblioteca personală, din cea a facultăţilor, de la B.C.U., de la bibliotecile publice, de la cea a Academiei, din librării şi anticariate, la care se adaugă tot ce poate fi găsit pe Internet... Dovada: cererile de burse în Străinătate, pentru documentare. (Pardon: aplicaţiile, nu "cererile", fiindcă, din raţiuni de globalizare, nimeni, azi, nu mai "cere" şi nu mai "candidează" – toţi aplică. E mai cool).

 

                        P.S.

            Cele de mai sus poartă semnătura Sebastian Grama. Simplă coincidenţă! Nechemându-mă nici Franz Vincent Aloisio Wilhelm Friedrich Maria Stephanus Karl von Aspirinnenburg, nici (vorba lui Borges) Axaxaxasmlö, nu văd pentru ce n-ar mai exista cineva care să poarte numele şi prenumele meu.

           

                        P.P.S.

Cei mai subtili dintre cititori vor fi sesizat că titlul acestui text nu are nici o legătură cu tema sa. Ciudata inadecvare se explică prin nevoia de "piese" filosofice în CV. Cei doi autori (Anselm şi Bergson) au fost "aleşi" prin deschiderea unui dicţionar de specialitate la literele A şi respectiv B, fără nici un fel de premeditare.