Scuze şi corecturi
de Marian Călborean
În numărul 9 al Revistei
LUNI, în rubrica "Scurt pe 3,14", au apărut mai multe
paragrafe cu un ton nepotrivit care lăsa deschisă posibilitatea
interpretării ca jignire a unor remarci intenţionate a fi nişte
glume. Între numerele 1 şi 9, suprasemnatul am îngrijit
respectiva rubrică şi extensiile adăugate acesteia.
Responsabilitatea aparţinându-mi în totalitate, odată cu
demisia, aş dori să prezint scuze tuturor persoanelor jignite
sau ironizate de-a lungul timpului în "Scurt pe 3,14". Le
rog pe acestea să ia în considerare şi faptul că rubrica nu era
una oficioasă, ci una sarcastică, deschisă, cu tente absurde,
destinată să inverseze în glumă inevitabilul meci
profesor-student, rubrică foarte citită deşi neacademică, ce
nici nu pretindea să fie de ştiri.
Aş dori să-mi exprim admiraţia şi consideraţia faţă de
profesorii din facultate, pentru a clarifica o nuanţă pe care
majoritatea cititorilor au prins-o cu siguranţă. Într-un
articol, a indica probleme instituţionale nu înseamnă a nu-ţi
respecta profesorii. De ce critic? Pentru că ce spun mi se pare
adevărat. Cât despre ce e bun în facultate, cine crede că poţi
munci benevol pentru a trebui tu să scrii constant
elogii, acela n-a încercat s-o facă; Facultatea de Filosofie are
şi bani şi oameni educaţi (ambele în cantităţi incomparabile
faţă de această mică revistă), 'echipa de promovare' ar putea
îndeplini şi această funcţie laudatorie, dacă s-ar crede că e
nevoie. Similar, cui pasionat de filosofie nu i-ar plăcea să
citească rezultatele diferitelor grupuri sau centre de cercetare
? Recunoscător pentru deosebita formare oferită de Facultate, eu
consider că proiectul unei reviste deschise independente (din
câte cunosc, nimeni în afară de un profesor n-a sugerat vreodată
ca Luni să fie măcar sprijinită de Facultate; până şi capsele le
dăm înapoi), care îndeamnă, după voia fiecărui autor, la gândit,
lectură sau acţiune va face mult mai mulţi şi mai buni studenţi
la Filosofie decât de exemplu participarea la Târgul Educaţiei.
Probabil, la fel cum ar face-o şi o ipotetică revistă exclusivă
a profesorilor şi doctoranzilor. În sfârşit, nu aş dori ca acest
paragraf să afecteze în orice fel scuzele exprimate şi observ că
până şi în domeniul rubricilor nesemnate poţi învăţa din
greşeli. Şi merge mai departe.
comenteaza acest articol pe Forum
Alte articole de acelaşi autor:
Mircea Cărtărescu şi politica (nr. 1)
Îndemn la lectură: proiectul proustian (nr. 1)
Micile pasiuni ale marilor oameni (nr. 2)
Despre schimbare în facultatea de filosofie (nr. 2)
Şi caii se educă, nu-i aşa? (nr. 3)
Adevarata, banala, trista si lunga poveste a hartiei igienice (nr. 4)
Piste de cercetare pentru studentii limbajului (nr. 4)
Filme ale deziluziei sociale (nr. 5)
La trap prin facultatea de filosofie (nr. 6)
Scurt paradox al intelectualităţii române (nr. 7)
Filme: returul la realitate (nr. 7)
Înaintemergător filosofiei şi depresiei (nr. 8)
Filme despre filme (nr. 8)
Despre Târgul Educaţiei-în special despre participarea Facultăţii de Filosofie (nr. 9)
Observaţii în privinţa criticii critice şi a oricărei critice critice (nr. 9)