Copyleft
de Vladimir Gorea
Stau câteodată şi mă gândesc. Se mai întâmplă uneori să îmi vină o idee extraordinară. Faţa mi se luminează, inima îmi pocneşte de emoţie, sunt surescitat ca în faţa unei revelaţii. În momente de genul acesta chiar mă simt important şi am impresia că deţin o parte din Marea Cunoaştere, inaccesibilă altora. Doar care sunt şansele ca altă persoană să fi trăit aceeaşi revelare a aceluiaşi mister? Sunt destul de mici dar în acelaşi timp, sunt destul de mulţi oameni care la fel ca şi mine, stau şi se mai gândesc. E de ajuns să dai un search pe google când ai dubii în privinţa exclusivităţii. Chiar dacă nu găseşti ideea revelată în aceeaşi formă, ideea de bază e aceeaşi. Un bun exemplu este Eliade cu al său roman al adolescentului miop Originalitatea e destul de şubredă, mai ales că ne aflăm în faţa globalizării care nu facilitează doar răspândirea bunurilor, ci în special împrăştierea ideilor. Probabil că problema nu este de a avea ideea, ci mai degrabă de cum o şlefuieşti. Lumea în general e un creuzet; nişte variabile interdependente care formează contextul de substanţe şi nişte omuleţi care amestecă nervos. Cui aparţine originalul? De fapt nu are nici o importanţă. Pe o sculptură oarecare nu scrie "Petre Săndel, muncitor la cariera de marmură", ci numele artistului care a finalizat lucrarea. Totuşi, are nenea Săndel un merit mai scăzut decât al artistului? Doar nu mergea nenea sculptor la cariera de marmură să işi sape propriul bloc de piatră nu că nu ar fi în stare. Dacă nu ar fi existat nici un nene Săndel, nenea artist şi-ar fi putut procura piatra, dar dacă nenea artist nu ar fi fost, Săndel nu cred că ar fi avut simţul artistic să facă ceva drăguţ din blocul de piatră brută.
În definitiv, pretenţia de originalitate, de proprietate exclusivă asupra unui bun (intelectual sau material, nu contează) are un fundament egoist. Nu e ideea ta proprie pentru că doar ai finisat-o sau ai pus o palmă de substanţă. Trebuie să urmeze un curs de perpetuă perfecţionare, este ca un bulgăre care trebuie tot timpul împins şi îngrijit pentru a putea creşte. Prea puţină importanţă are dacă scrie numele tău sau al altcuiva pe bulgăre probabil este important e să faci cu el un Om mai mare, mai solid, mai stabil, mai bun.