Alex Macovei:

Dac-ar fi să scriu o scurtă recenzie pentru revista Luni…

-Eei, dragii moşului, dac-aş face aşa ceva v-aş vorbi de o cărţulie cu titlu enigmatic, nici mai mult nici mai puţin decât "Casa somnului " de Jonathan Coe. Cine-i domnu' Coe, păi, e un tip din Birmimgham, din acelaşi oraş cu echipa de fotbal Aston Villa. Dar nu v-a ajutat cu nimic informaţia asta, nu-i aşa?

E considerat a fi pe acelaşi val cu un nene cunoscut drept Julien Barnes (aka Dan Kavanaugh) şi un englez furios. De ce furios? Pai, pentru că în vremurile noastre mai toţi sunt furioşi pe ceva. Dar, să lăsăm asta! Ziceam că dacă aş scrie o mică bucăţică de textuleţ ar trebui neapărat să vă spun de un joc pe care nişte tineri tulburaţi îl jucau atunci când erau în pat. Se cheamă "hai la spionat cu ochiu fermecat"! Magic, nu ? Gregory Dudden îi apasă pleoapele lui Sarah cu degetele, căci nu poate să ejaculeze fără asta.

-Ce-i aia a ejacula, bunule?

-Ei, e ca o fântâniţă aşaa, care iese din băieţei când se simt ei foarte bine. Dar, lasă asta !

-Sarah se sperie ?

-Da, nu-i place, visează broaşte imense cu ochi mari. Sarah e narcoleptică aşa că visează destul de mult !

-Narcoleptică bunicule, cum vine asta?

-Păi, dragii moşului, narcolepsia este o afecţiune care se manifestă printr-o trecere bruscă din starea de trezie în starea de somn. Pe scurt : vorbeşti cu omu' şi-ţi adoarme-n faţă!

-Ooau , bunicule! Cam aşa cum ţi se-ntâmplă ţie?

-Da, copilaşi, chiar aşa!

Şi Sarah şi cu Gregory stau într-o căsuţă mai mare decât a noastră, un fel de cămin, împreună cu încă nişte copilaşi, mai mari ca voi, studenţi : Terry şi Robert. Terry vrea să fie mare critic de film, adică să le spună oamenilor dacă să se uite la filme sau nu şi cum sunt ele, cam ce face bunicu. Şi el e foarte învăţat şi complicat, complex şi sofisticat şi se uită numai la filme la care nu se uită nimeni. Şi, ca să vezi, şi el are o problemă cu dormitu! El doarme prea mult, vreo 14 ore pe zii! Vă daţi voi seama, copilaşi, cum e să dormiţi paişpe ore pe zii? Aşa aţi făcut şi voi când eraţi mici!

-Cum bunicule şi noi ce făceam în afară de dormit?

-Păi mâncaţi, ţipaţi, făceaţi treabă mare şi treabă mică şi gugu-gugu ! Eei, şi Terry al nostru în afară de dormit încerca toată ziua să-şi amintească ce visase, pentru că el avea nişte vise minunate cu prinţi şi cu zâne într-un tărâm de basm în care toţi oamenii se iubeau şi se-ntreceau care mai de are în a fi buni unii cu alţii. Da, ce să vezi, că nu putea! Aşa că a ajuns obsedat de-un film pe care nu-l văzuse nimeni, un film din care reuşise, după o excursie în Italia să obţină un cadru, un singur cadru.

-Şi Robert?

-Eei, Robert e mai simpluţ. E un băieţel timid, tăcut, care-o iubeşte pe Sarah. Da Sarah nu-l iubeşte pe el. Sarah e ceea ce se cheamă o lesbiană.

-O lesbiană?

-Da, adică o femeie care iubeşte altă femeie.

-Uau bunicule, pot să fiu şi io lesbiană?

-Nu poţi draga mea, că tu eşti un pămătuf de fată! Numai fetele mari pot să fie lesbiene!

-O să mă fac şi io lesbiană când cresc mare!

-Biine fetiţo, cum ţi-o fi scris !... Dar Sarah simte că are o legătură specială cu Robert şi de-aia îl ţine pe lângă ea, chiar dacă ea se ţine de mână cu Veronica.

-Da stai ,bunicule, nu spuneai că Sarah era cu Gregory?

-Ah, ba da, da asta era înainte!

-Ahaa! Acum e cu Veronica şi e lesbiană, nu?

-Da, chiar aşa!  Ei,… Robert are o altă problemă : el visează mereu acelaşi lucru. E ceea ce se cheamă un vis recurent.

- Cuum? Reculent?

-Recurent, las' că-nveţi tu!...

Şi-acum noi o să ne culcăm cu toţii, ca să n-avem probleme cu somnu ca oamenii din cartea asta ! Să nu dormim nici prea mult, nici prea puţin, da?!

-Da, bunuleee!

-Hai, că v-am spus aproape jumate din poveste, partea care se-ntâmpla când plopu făcea pere şi răchita micşunele, adică prin 1983-84. Cealaltă jumătate, aia în care aflăm de ce studenţii nu mai locuiesc împreună în casa din Ashdown, de ce a devenit aceasta un azil pentru oamenii cu probleme de somn condus de prietenul nostru Gregory Dudden, de ce el e acum un doctor egoist, îngust şi maniac, care aproape că-şi omoară pacienţii, de ce Sarah s-a despărţit de Veronica, de ce Terry nu mai e un critic de film exclusivist (las' că vă spun eu ce-nseamnă asta altă dată) şi ce probleme noi cu somnul mai are şi el şi, pe deasupra, ce s-a mai întâmplat cu Robert al nostru şi , mai ales, cine e Cleo Madison, o să v-o spun  mâine seară! Da ? Biine!

-Noapte bună, buniculee!

-Noapte bună, noapte bună!

comenteaza acest articol pe Forum 


Alte articole de acelaşi autor:

Cercul de filosofie şi hermeneutică vizuală (nr. 3)

Recenzie- Jose Saramago "Peştera" (nr. 3)