Mesaj de la un cititor anonim:
(sperăm că nu tot dl. Mardare)
Scriu orice, de exemplu despre cum
transformă revista voastră Facultatea de Filosofie din
Bucureşti. Fără ea încercam orb să ne conectăm creierele
la masa pâcloasă a energiilor neuronale profesorale.
Căutam într-un prea-devreme programatic (v. Ricoeur)
unul-cu-Ştiinţa (aiurea, una-cu-pămîntul) şi ne întrebam
ca Gigi dacă a fi
conştient este o stare de conştienţă. Sau dacă Platon
era sofist. Ne fermeca, deh, filosofia asta ?
wordSwordSwordS... ? ar raspunde un pianist al ideilor.
Şi ratam copios dialogul (ca de la neuron la neuron) cu
realitatea personajelor înconjurătoare, de altfel extrem
de interesante.
Oare ce e într-o publicaţie, pe care oricum n-o citiţi
decît voi/noi, de invită la atîta experimentare într-un
număr cât alţii-n patru ani? E chiar filozofică
întrebarea, am impresia, nu credeţi? Ce aspect al unei
publicaţii transformă atît de... rizomic relaţiile
student-profesor, student-student etc ? Şi cum adică le
transformă ?