Moartea
-în special a revistei LUNI-
Notă: La început s-a propus să facem o compilaţie cu citate filosofice despre moarte şi reapariţie. Apoi s-a propus să reordonăm remarcile apărute în revistă despre ea însăşi. Rezultatul combinării propunerilor, o antologie 100% de citate (nimic adăugat), se prezintă cititorului drept ceea ce este, o joacă cu idei şi cuvinte. Vă puteţi juca şi voi, la Revista cu filosofie
Moartea citeşte ziarul. LUNI. Nr.1. Vă rugăm, nu trimiteţi
referate, texte scrise de altcineva sau literatură slabă. Pe
studenţi îi interesează ce se mai întâmplă, opinii inteligente,
interviuri, recenzii etc. Am decis să scriu şi eu un articol în
revista Luni, deşi titlul revistei îmi dă aceiaşi fiori pe care
îi aveam ca student când vedeam în orar cursuri puse luni
dimineaţa. Viaţa noastră e alcătuită din morţile celorlalţi.
Între cititorii revistei "Luni" şi cei ai oricărui best-seller
care infestează piaţa cărţii în momentul de faţă nu cred că e o
foarte mare diferenţă. Unii detestă, unii citesc, alţii adoră
Oamenii mari se tem de moarte aşa cum copiii se tem de
întuneric. Şi tot aşa cum spaima copiilor se măreşte spunându-le
poveşti, tot aşa creşte frica în adulţi.
Speranţa este o plăcere atât de intensă pentru că viitorul,
de care dispunem după bunul nostru plac, ne apare sub o
multitudine de forme egal posibile şi îmbucurătoare. Unul dintre
obiectivele revistei la care ader din toată inima este acela de
a facilita comunicarea în interiorul facultăţii şi de a
contribui la întărirea spiritului comunitar. Toate nenorocirile
oamenilor vin din faptul că ei nu sunt în stare să stea
liniştiţi, singuri într-o cameră. Luni pe la amiază revista
apare veselă şi surprinzătoare pentru toată lumea, inclusiv
pentru membrii redacţiei. Pentru viaţa prezentului nu există
moarte. Moartea nu e un eveniment în viaţa mea. Nu este un fapt
în lume. Moartea banală rezultă dintr-un complex de factori
posibili: oboseala, examenele, stressul, îngâmfarea, lipsa de
fonduri, cenzura profesorilor, secţionarea publicului, pierderea
interesului, tendinţa omului lăsat să scrie liber să scrie mult
şi diluat, un eveniment declanşator. Dacă nu îţi schimbi
direcţia s-ar putea să ajungi încotro te îndreptai. Nu am
încetat să explorăm şi capătul explorării a fost când am sosit
de unde plecasem şi abia atunci am cunoscut acel loc pentru
prima oară. E imoral şi contra-educativ să scrii pentru oameni
care nu-şi citesc bibliografia de Filosofie. O carte este un
cimitir în care s-au şters numele de pe morminte.
Interogarea noastră privitoare la Nimic este menită să ne
înfăţişeze metafizica însăşi. Moartea e o pedeapsă pentru unii,
un dar pentru alţii şi o favoare pentru cei mai mulţi. Mi se
pare că revista asta seamănă din ce în ce mai mult cu un zid
mâzgălit.
Oamenii se cunosc de pe la cursuri şi seminarii şi nu sunt
obişnuiţi să le răspundă colegilor sau profesorilor dacă nu îi
văd la faţă. E un act incredibil de violenţă să începi ceva. Şi
să ajungi la sfârşit e să ajungi la început. Autoritatea
redacţiei nu este impusă decât cel mult asupra revistei ca
produs final. Sfârşitul este locul de la care începem. Să mori
mândru atunci când nu mai e posibil să trăieşti mândru. Moarte
prin propria voinţă, la timpul potrivit, cu capul limpede şi
bucurie, în mijlocul copiilor şi al prietenilor: pentru ca cel
care pleacă să îşi mai poată lua rămas-bun cât timp mai e de
faţă.
Concepţia interesată care vă face să transformaţi relaţiile
voastre în legi eterne ale naturii şi ale raţiunii e comună
tuturor claselor dominante dispărute. Se câştigă deja foarte
mult când o mulţime de cercetări pot fi reduse la formula unei
singure probleme. Adevărata problemă a raţiunii pure e cuprinsă
în întrebarea "Cum sunt posibile judecăţi sintetice a priori ?".
E pentru prima oară când un grup de studenţi s-au înhămat la
aplicarea ideii. E meritul lor, pentru care îi stimez. Aceasta
trebuie să fie revista tuturor studenţilor şi profesorilor,
indiferent cine o realizează. Trebuie să fim convinşi că
adevărul are natura de a străbate atunci când timpul său a sosit
şi că el nu apare decât atunci când acest timp a sosit.
Este un basm pe care l-am citit cu mulţi, mulţi ani în urmă şi
nu a încetat niciodată să mă urmărească. Mă tem însă, nu vă pot
spune ce şi cum să scrieţi, revista n-ar mai fi chiar deschisă
dacă aş face-o. Spune cum un băieţel s-a urcat odată pe un
curcubeu. Iar la capătul curcubeului, exact în spatele norilor,
a găsit un oraş minunat. Iar numele oraşului era "Oraşul
lucrurilor pe care oamenii au vrut să le facă".
LUNI a fost o revistă gratuită a studenţilor în Filosofie, ea
apărea bilunar, în ziua de luni. Viaţa este un atac îndreptat
împotriva mecanismului repetitiv al universului. Revista cu
filosofie, Numărul 1. Fie că este, fie că nu este, atât el
însuşi cât şi celelalte lucruri, atât faţă de sine cât şi unele
faţă de altele, sunt şi nu sunt toate şi întru totul, apar şi nu
apar. E adevărul adevărat.
Doar cei care au îndrăznit să renunţe pot îndrăzni să reînceapă.
Citate din (în ordinea apariţiei):
M. Dinescu, LUNI nr.1, L. Gheorghe, Leonardo da Vinci, S. Grama, F. Bacon, H. Bergson, E. Socaciu, B. Pascal, L. Marin, L. Wittgenstein, LUNI nr. 4, Lao Ţi, T. S. Eliot, M. Călborean, Proust, Heidegger, Seneca, F. Toader, R. Pop, R. M. Rilke, T. S. Eliot, R.Apetrei, T.S.Eliot, F. Nietzsche, K. Marx, I. Kant, V. Mureşan, G.F.W. Hegel, J. K. Jerome, A. Latkulik, J.K.Jerome, LUNI Nr.10, A.N. Whitehead, Platon, Meister Eckhart.